Blog Schimbare Pozitivă

In aceasta gradina vei gasi acele resurse de care ai nevoie. Vei gasi aici articole scrise de echipa Schimbare Pozitiva, carti si filme pe care ti le recomandam cu drag!

Ghid de culegere:

• Se citesc articolele scrise de autorii Schimbare Pozitiva.
• Se cauta informatii pe care acestia le recomanda: autori, carti, filme, audiobook-uri.
• Gasiti recomandari in rubrica de filme si carti recomandate.

In rubrica Read & Learn gasiti site-urile autorilor straini care sunt lectura obligatorie. Va recomandam sa cautati tot ceea ce gasiti despre ei: carti, filme, articole, audiobook-uri.

In rubrica Ia notite de la… va recomandam acesti autori, cu siguranta vor fi un suport in dezvoltarea voastra personala.

La rubrica Inspiratie veti putea lua o gura de aer proaspat, idei noi de la oameni frumosi.

Asadar iti dorim spor la cules de resurse!

Echipa Schimbare Pozitiva

Foto: DrJohnBullas

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
Paulo Coelho

Foto:Tichua99

Cand pierdeti contactul cu pacea profunda din adancul vostru, voi pierdeti contactul cu voi insiva. Cand pierdeti contactul cu voi insiva, va pierdeti in lume.
Sentimentul vostru de sine cel mai adanc a ceea ce sunteti voi in adevar, este inseparabil de aceasta liniste totala. Acesta este acel ,,eu sunt”, care este mai inportant decat numele si forma.
Linistea este esenta naturii noastre. Ce este aceasta pace? Spatiul interior sau constiinta in care cuvintele de pe aceasta pagina sunt percepute si din care ele devin ganduri. Fara aceasta constiinta, nu ar putea fi nici o perceptie, nici un gand, nici macar lumea aceasta.
Tu esti aceasta constiinta, deghizata intr-o persoana.
Echivalentul zgomotului extern este zumzetul interior al gandirii. Echivalentul linistii externe este pacea interioara. Oriunde apare linistea in jurul tau ascult-o. Inseamna pur si simplu sa o remarci. Fiti atenti la ea. Ascultati si fiti atenti la aceasta liniste ce apare din aceea dimensiune a pacii interioare din voi insiva, pentru ca numai prin acel spatiu al linistii poti fi constient de pacea profunda.
Vedeti ca in momentul in care luati seama la aceasta liniste din jurul vostru, atunci nu mai puteti sa ganditi.
Cand deveniti constienti de liniste, imediat apare aceea stare de pace profunda si vie. Sunteti prezent. Ati scapat de mii de ani de conditionare umana colectiva.
Priviti la un copac, o floare, o planta. Permiteti atentiei voastre sa priveasca la ele. Vedeti cat de linistite, si cat de adanc inradacinate sunt ele in Fiinta. Lasati natura sa va invete linistea.
Cand va uitati la un copac si ii percepeti tacerea, deveniti si voi linistiti. Astfel va conectati cu el la un nivel foarte adanc. Si veti simti ca sunteti una cu acel lucru pe care il observati in interiorul vostru si prin aceasta pace totala pe care o traiti. Sa va simtiti una cu toate aceste lucruri – asta este Iubirea.

Linistea este de ajutor, dar nu aveti nevoie de ea pentru a afla pacea adanca. Chiar daca este zgomot, voi puteti fi constienti de aceasta liniste din spatele zgomotului, de acel spatiu din care zgomotul apare. Acesta este spatiul interior al constiintei pure, a constiintei despre voi insiva.
Si poti deveni constient de aceasta stare de constienta care este fundalul tuturor perceptiilor si gandurilor tale. Si devenind constienti de constiinta infinita, aceasta este aparitia linistii eterne din interiorul tau.
Orice zgomot perturbator poate fi la fel de folositor ca si linistea. Cum asta? Abandonand rezistenta voastra la zgomot, si lasandu-l sa fie ceea ce este, aceasta acceptare va duce in realitatea pacii interioare care este linistea fara margini.
Si intotdeauna cand voi acceptati in adancul vostru acest moment ca fiind ceea ce este – si nu conteaza ce forma ia el – voi sunteti atunci linistea, si sunteti chiar in pacea cereasca!
Fiti doar atenti la spatiul liber dintre doua ganduri, spartura, intinderea de liniste dintre cuvintele unei conversatii, sau dintre notele unei bucati muzicale de pian sau flaut, sau fiti atenti la pauza dintre inspiratie si expiratie.
Cand voi acordati toata atentia voastra acestor spatii goale, simtiti ca acolo exista ceva – si acel lucru este chiar constiinta fara margini. Dimensiunea lipsei de forma a constiintei pure se ridica din interiorul nostru si inlatura identificarea cu forma.
Inteligenta adevarata opereaza in liniste! Pacea este acolo unde se gaseste creativitatea si solutiile la toate problemele noastre.
Este linistea numai absenta zgomotului si a continutului? Nu, este insasi inteligenta divina – constiinta din spatele lucrurilor din care se naste fiecare forma. Si cum ar putea fi ea separata de cine sunteti voi, in esenta? Forma care credeti ca sunteti voi,vine chiar din aceasta inteligenta nelimitata si este sustinuta de ea.
Linistea este singurul lucru din lumea aceasta care nu are nici-o forma. Dar cu toate acestea, ea nu este cu adevarat un lucru,si ce este mai important, ea nu apartine lumii acesteia.
Cand va uitati la un copac sau la o fiinta umana in liniste, cine credeti ca priveste? Ceva mult mai adanc decat persoana.Constiinta fara limite, ea insasi priveste la propria ei creatie.

Miracolul vine odata cu abilitatea de a fi linistit si in pace. Doar priviti si ascultati. Nu este nevoie de nimic altceva sa faceti. Stati linistiti si doar privind si ascultand – asta activeaza imediat inteligenta non-conceptuala din interiorul vostru. Numai lasati ca aceasta liniste sa va conduca actiunile si sa se exprime in cuvinte.

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste

Foto: Sampath Madalli

Mintea ta este ca o gradina, pe care o poti cultiva in mod inteligent sau pe care o poti lasa in paragina. Insa, indiferent daca ai grija de gradina sau nu, in ea tot va creste ceva.

Astfel ca, daca nu plantezi seminte folositoare, pe pamantul fertil vor cadea multe seminte nedorite, iar buruienile vor face radacini.

Asa cum gradinarii au grija de terenul lor si il curata de scaieti si cultiva in schimb florile pe care le doresc, la fel si tu poti sa te ingrijesti de gradina mintii. Poti rupe de la radacina toate credintele negative, nefolositoare si poti nutri in mod real, ganduri puternice, pozitive. Astfel, in cele din urma, vei descoperi ca esti gradinarul sef al sufletului, precum si dirijorul vietii tale.

De asemenea, vei deslusi legile gandirii si, cu o precizie din ce in ce mai mare, vei intelege  modul in care mecanismele mintii iti modeleaza caracterul, situatiile de viata si destinul.

Gandul si caracterul sunt una. Intrucat caracterul se poate manifesta doar in exterior, conditiile externe ale vietii tale vor oglindi intotdeauna starea ta interioara. Asta nu inseamna ca situatiile de viata dintr-un anumit moment reprezinta oglindirea intregului tau caracter;  inseamna ca ceea ce ti se intampla este strans legat de un element vital al gandirii tale si, cel putin deocamdata, ele sunt indispensabile dezvoltarii tale.

Esti unde esti, in functie de legea fiintei tale, iar gandurile care ti-au format caracterul, te-au aus aici. Intamplarea nu joaca nici un rol in circumstantele existentei tale – totul este rezultatul unei legi perfecte. Acest lucru este la fel de adevarat atat pentru cei care au o senzatie de nepotrivire cu mediul lor, cat si pentru cei care sunt in echilibru plin de armonie cu acesta.

Situatiile de viata sunt ceea ce sunt pentru ca tu  sa  te poti dezvolta, pentru ca tu sa-ti permiti sa evoluezi si sa progresezi ca persoana.

Situatiile te vor arunca incolo si incoace, atata timp cat vei crede ca esti supus fortelor exterioare. Dar in clipa cand iti vei da seama ca esti o adevarata putere creatoare si ca detii controlul asupra gandurilor ascunse, din care se nasc circumstantele vietii tale, atunci vei deveni stapanul tau de drept.

Toti cei care au practicat autocontrolul si gandirea pozitiva pentru o vreme stiu ca “destinul” este produsul gandirii. Imbunatatirea situatiei este direct proportionala cu transformarea calitatii starii mentale.

Vei descoperi ca, in momentul in care te vei dedica indreptarii caracterului tau si inlocuirii gandurilor negative cu unele pozitive, vei constata imediat imbunatatiri in relatiile de munca, sanatate si comportamentul tau general.

Fragmente din cartea “Puterea unui singur gand” de Gay Hendricks si Debbie DeVoe

Foto: jerryadams45369

Exista o veche istorisire a indienilor Cherokee despre capetenia unui mare sat. Intr-o zi, acest conducator se hotaraste ca venise ziua sa-l invete pe nepotul sau ce inseamna viata. Il duce la padure, il aseaza sub un arbore batran si ii explica: “Fiule, in mintea si in inima fiecarui om s-a dus o lupta – o lupta care dainuie si astazi. Chiar daca eu sunt conducatorul batran si intelept, capetenia poporului nostru, aceasta lupta se poarta si in interiorul meu.

Daca nu stii ca ea are loc, te va aduce in pragul nebuniei. Nu vei sti niciodata in ce directie sa te indrepti. Uneori, vei castiga in viata, dar mai apoi, fara sa intelegi de ce, vei descoperi ca te-ai ratacit, ca esti derutat si ti-e teama ca poti pierde toate lucrurile pentru care ai muncit din greu. Adeseori vei crede ca faci ceea ce trebuie, iar apoi vei descoperi ca faceai alegerile gresite. Daca nu intelegi fortele binelui si ale raului, ale vietii colective si ale celei individuale, ale sinelui adevarat si ale celui fals, vei trai mereu o viata lipsita de liniste.

Este ca si cum in mine ar trai doi lupi imensi: unul alb si unul negru. Lupul alb este bun, bland si inofensiv. El traieste in armonie cu  tot ceea ce se gaseste in jurul lui si nu se simte atacat atunci cand nimeni n-a avut aceasta intentie. Lupul bun -  stabil si puternic datorita faptului ca intelege cine este si de ceea ce este capabil – lupta doar daca e corect sa o faca si cand trebuie, pentru a se proteja  pe el sau pentru a-si apara familia (si chiar si atunci o face cu masura). Are grija de toti ceilalti lupi din haita sa si nu se comporta niciodata altfel decat este.

Dar in interiorul meu traieste si un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, manios, nemultumit, invidios si temator. Pana si cel mai neinsemnat lucru il face sa izbucneasca intr-o criza de furie. Se lupta cu toata lumea, tot timpul, fara niciun motiv. Nu poate gandi limpede, pentru ca lacomia de a avea mai mult, mania si ura il coplesesc. Dar este o manie inutila, fiule, deoarece aceasta manie nu va schimba nimic. El cauta cearta oriunde merge si de aceea o gaseste cu mare usurinta. Nu are incredere in nimeni si nu are prieteni adevarati.”

Batranul intelept a ramas in tacere pentru cateva clipe, lasand povestea celor doi lupi sa patrunda in mintea tanarului sau nepot. Apoi, s-a plecat usor in fata, a privit adanc in ochii nepotului si i-a marturisit: “Uneori, mi-e greu sa traiesc cu cei doi lupi in mine, fiindca ambii se lupta cu inversunare, pentru a pune stapanire pe spiritul meu.

Pironit locului de povestea bunicului, baiatul se agata de hainele lui si il intreba pe nerasuflate: “Care dintre cei doi lupi va invinge, bunicule?” Cu un zambet cunoscator si o voce ferma, puternica, batranul ii spune: “Amandoi inving, fiule. Vezi tu, daca aleg sa-l hranesc doar pe lupul alb, cel negru va astepta mereu in umbra, ca sa vada cand ma dezechilibrez sau cand sunt neatent, pentru a-l ataca pe celalalt si, astfel sa creeze multe probleme – si mie, si tribului nostru. Va fi mereu furios si va face totul pentru a primi atentia de care are nevoie. Daca ii ofer atentie acestui lup negru, fiindca ii inteleg firea, daca il recunosc drept forta puternica ce este si ii dau de inteles  ca il respect si ma voi folosi de ajutorul sau, atunci cand tribul nostru se va afla la necaz, va fi multumit si amandoi lupii au de castigat. Toti avem de castigat.”

Derutat, baiatul l-a intrebat: “Nu inteleg, bunicule. Cum e poate ca ambii lupi sa castige?”Capetenia a continuat: “Vezi tu, fiule, lupul negru are multe calitati importante de care s-ar putea sa am nevoie candva. Este aprig, are vointa puternica si nu se da batut niciodata. Este destept, iscusit si poate concepe cele mai complicate strategii, de care ai mare nevoie in vremuri de razboi. Are multe simturi fine, pe care numai cel ce priveste prin ochii intunericului le poate aprecia. In mijlocul unui atac, ar putea fi cel mai mare aliat al nostru.”

Apoi, batranul scoate din desaga lui doua bucati de vanat si le pune pe jos, una la dreapta si una la stanga sa. Arata cu degetul spre ele si spune: “Aici, in stanga, am hrana pentru lupul alb, iar in dreapta am hrana pentru lupul negru. Daca aleg sa-i hranesc pe amandoi, nu se vor mai lupta intre ei ca sa-mi castige atentia si ma pot folosi de fiecare dupa trebuinta. Si pentru ca intre ei nu mai e razboi, imi pot asculta vocea cunoasterii profunde si pot alege pe care trebuie sa-l folosesc atunci cand am nevoie.

Daca bunica ta are nevoie de mancare pentru a pregati o masa mai deosebita, iar eu nu am avut grija de asta asa cum ar fi trebuit, il pot ruga pe lupul alb sa-mi imprumute farmecele sale, pentru a-l consola pe lupul ei negru, care e infometat si furios. Lupul alb stie intotdeauna ce sa spuna si ma va ajuta sa fiu mult mai atent la nevoile ei.

Vezi tu, fiule, daca intelegi ca in interiorul tau exista doua mari forte si daca le oferi amandorura acelasi respect, toti vom avea de castigat si va fi pace. Pacea, fiul meu, este misiunea unui indian Cherokee-scopul suprem al vietii. Omul care poarta inauntrul sau pacea are totul. Cel care este dezbinat in razboiul interior nu are nimic.

Tu esti un tanar care trebuie sa aleaga cum va interactiona cu fortele launtrice opuse. Ceea ce vei alege va hotari cum iti vei trai restul vietii. Iar atunci cand unul dintre lupi va avea nevoie de o atentie deosebita – ceea ce se intampla uneori – nu trebuie sa te rusinezi; poti recunoaste asta in fata inteleptilor si sa primesti ajutorul de care ai nevoie. Daca vorbesti deschis, cei care au trecut deja prin aceasta lupta iti pot oferi din intelepciunea lor.”

Fragmente din “De ce oamenii buni fac lucruri rele?”- Debbie Ford

Majoritatea problemelor noastre personale si culturale izvorasc din faptul ca propriile noastre obiceiuri subconstiente sunt in mare parte invizibile pentru noi. Aceste comportamente, asa cum am aflat, au fost inregistrate fara nici o discriminare, din cuvintele si actiunile celorlalti – ei insisi programati, fara indoiala, cu multe asemenea credinte restrictive. Desi constientul incearca sa ne indrepte pasii spre indeplinirea visurilor noastre, este posibil ca, fara sa ne dam seama, programele subconstiente sa ne saboteze si sa ne impiedice sa le realizam.
Din fericire, subconstientul nu este acel abis freudian, intunecat si amenintator. Este, pur si simplu, un mecanism de inregistrare/redare, care imprima experiente de viata, pe benzile magnetice ale obiceiurilor noastre. In timp ce constientul este creativ, subconstientul ruleaza programe inregistrate anterior.
Spre deosebire de constientul care este supravegheat de o entitate, subconstientul seamana mai mult cu o masina- ceea ce inseamna ca nu exista nicio entitate constienta care sa controleze programele noastre subconstiente.
Insa, data viitoare cand veti vorbi cu voi insiva in speranta de a schimba programele subconstiente care va saboteaza, retineti urmatoarele: a folosi logica pentru a comunica cu subconstientul si a-i schimba programele are acelasi efect cu a incerca sa schimbi un program de pe o caseta, vorbind cu casetofonul. In nici unul dintre cazuri nu exista o entitate sau o componenta in mecanism care sa va raspunda.
Vestea imbucuratoare este ca programele subconstiente nu sunt fixe si imuabile. Avem capacitatea de a rescrie credintele restrictive si, in acest proces, sa preluam controlul asupra vietii noastre. 
Insa modificarea programelor necesita activarea unui proces, nu angajarea intr-un dialog unilateral si inutil cu subconstientul. In notele de final ale acestei carti, exista o serie de lucrari in care veti gasi tehnici care au dovedit ca faciliteaza procesul de rescriere a credintelor restrictive din subconstient, prin intermediul carora pierdem din puterea personala si ne autosabotam.
Odata ce intelegem ca modul in care ne-am comportat in trecut a fost dictat de functionarea invizibila a mintii subconstiente, ne oferim sansa de a ne ierta pe noi insine. Este bine de stiut ca obiceiurile noastre invizibile reprezinta programe rezultate in principal din credintele altor persoane care, la randul lor, au fost programate de altii si tot asa. Poate in loc de pacat originar, ar trebui sa spunem perceptia originara gresita.
In orice caz, nici parintii nostri si nici parintii lor nu au stiut ca actionau dupa un scenariu scris anterior. In aceasta privinta, este important de retinut faptul ca toti oamenii cu care am interactionat erau si ei antrenati in comportamente invizibile, rezultate din programe descarcate in subconstient, pe cand erau copii. Asadar, nici ei nu au stiut ce impact a avut asupra vietilor noastre participarea si contributiile lor invizibile.

Aceste informatii sunt extrem de importante in incercarea de a aduce pace intr-o lume in care majoritatea cetatenilor reactioneaza in mod inconstient la conceptii culturale gresite, perpetuate generatie de generatie, din trecut si pana acum. Din aceasta perspectiva, este de datoria noastra sa facem un pas inapoi si sa ne reconsideram conceptiile cu incarcatura emotionala, despre vina, invinovatire, victime si vinovati.

Bazandu-se pe descoperirile stiintifice referitoare la modul de functionare a mintii noastre, biologia de ultima ora ne implora sa ascultam sfatul tuturor marilor profeti: sa iertam greselile celorlalti. Suntem sclavii unor lanturi emotionale create de comportamente disfunctionale, programate de povesti din trecut. Prin iertare, aruncam lanturile si ne eliberam de vechea poveste. Atunci, si doar atunci, vom fi liberi sa ne cream un viitor pozitiv.

 Fragmente din cartea “Evolutie spontana” de  Bruce Lipton

Foto: Moresteve

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Autor necunoscut

Ingrijorarea este cea mai raspandita forma de sinucidere.

Scade pofta de mancare, da peste cap digestia, tulbura somnul, provoaca iritare, slabeste gandirea, deformeaza caracterul, submineaza sanatatea trupului si stimuleaza bolile.

Cand un barbat sau o femeie isi rezolva in vis problemele zilei urmatoare sau cand  orele de somn sunt petrecute revizuind toate activitatile din ziua respectivaatunci avem de-a face cu ingrijorarea, cauzata deseori de prea multa munca. Creatorul n-a avut nici o clipa intentia  ca o minte sanatoasa sa viseze despre treburile zilei.

Daca spectrul suferintei, al fricii sau al tristetii se interpune intre ochi si pagina tiparita; daca vocea interioara a unor amintiri sau presimtiri suparatoare devine atata de puternica incat amuteste vocile exterioare, persoana se afla in pericol. Trebuie sa stim ca suntem ingrijorati atunci cand in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare clipa simtim o durere surda, insistenta care se face simtita prin toate celelalte ganduri ale noastre.

Read the rest of this entry »

Foto: Nunu Bear

A dărui sau a primi?

O foarte bună metodă care te poate ajuta să te descoperi pe tine însăţi constă în a observa dacă valoarea ta se bazează pe ceea ce dăruieşti altora sau pe ceea ce primeşti. De multe ori, în loc să dăruim cu generozitate şi fără a aştepta ceva în schimb, ne târguim atunci când avem ceva de dat. Dacă te recunoşti în această descriere, înseamnă că te evaluezi după ceea ce primeşti de la alţii. Ţi-a făcut cineva un compliment? „Dumnezeule! Trebuie să fiu foarte bună de vreme ce mi-a spus asta!” Ţi-a dat cineva un cadou? „Probabil că mă iubeşte, de vreme ce-mi face cadouri!” înţelegi? Asta înseamnă să te evaluezi după ceea ce primeşti. Dar în felul acesta sufletul se îmbolnăveşte. Când aştepţi prea mult de la ceilalţi, trăieşti multe emoţii. Iar atunci sufletul tău strigă: „Ajutor!”. În loc să ne iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine, în loc să-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretenţii de la ei – asta nu este dragoste.

În fiecare zi observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi!

Nu poţi dărui decât ceea ce ai. Vei descoperi că nu mai e nevoie să faci atâtea eforturi ca să-ţi ordonezi viaţa. Lucrurile se aranjează de la sine dacă te concentrezi numai asupra valorii tale şi-ţi dăruieşti dragostea în mod necondiţionat.

Read the rest of this entry »

Prezenta este cheia spre libertate, deci numai acum puteti fi liber.

Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile — toate formele de frică — sunt produse de abundenţa viitorului şi de insuficienţa trăirii prezentului. Vinovăţia, regretul, resentimentele, suferinţele, tristeţea, amărăciunea şi toate formele de lipsă a iertării sunt produse de abundenţa trecutului şi de insuficienţa prezenţei.

Cei mai mulţi oameni descoperă că le este greu să creadă în posibilitatea unei stări de conştiinţă complet eliberate de orice formă de negativism. Şi cu toate acestea, tocmai ea este starea de eliberare despre care ne vorbesc toate învăţăturile spirituale. Este promisiunea salvării, nu într-un viitor iluzoriu, ci chiar acum şi aici.

Read the rest of this entry »

Teama este la fel ca intunericul.

Este imposibil sa faci ceva cu acesta, la modul direct. Nu poti sa-l arunci, nu poti sa renunti la el. Singurul mod in care poti scapa de intuneric este sa faci lumina.

Teama are la baza ignorarea sinelui real. Nu exista decat o singura teama reala, care se manifesta insa intr-o mie de feluri. Acesta este teama ca “as putea sa dispar, sa nu mai exist”. Intr-un fel ea este justificata, pentru ca voi chiar nu existati.

Curajul inseamna sa te arunci in necunoscut, invingandu-ti toate temerile.

Curajul nu este tot una cu lipsa fricii. Aceasta din urma apare atunci cand devii din ce in ce mai curajos, este experienta suprema a curajului, starea absoluta a acestuia. Diferenta intre un om las si un  om curajos este ca lasul asculta de temerile lui si le urmeaza, in timp ce omul curajos trece peste temeri si merge inainte. El se arunca in necunoscut, trecand peste propriile lui temeri, dar asta nu inseamna ca le ignora sau ca nu le are.

Read the rest of this entry »