„Multumesc, iarta-ma, te iubesc…”
Mi-am pus de atatea ori intrebarea: Cum ar fi fost daca? incat acum inutilitatea ei este foarte evidenta. Si totusi inca o am in subconstient… e acolo si imi distrage atentia. Acesta pare sa fie rolul ei, acela de “ispita a trecutului”.
Poetii romantici vedeau in melancolie o sursa eterna de inspiratie, pentru ei tristetea avea ceva frumos , era “tortura” pentru suflet de care aveau nevoie. Totusi polaritatea dintre bine-rau e atat de relativa. Dar cum poti merge inainte daca privirea ta e mereu orientata inapoi? Inevitabil risti sa te lovesti brusc de ceva.
Asa mi s-a intamplat si mie. Privind foarte mult inapoi m-am lovit de “un stalp” aflat inaintea mea. Daca as fi privit inainte, acel stalp putea fi evitat. In asta se masoara loviturile vietii, acele lovituri care ne zdruncina putin cu scopul de a ne trezi si cu intrebarea: „Hei, ce crezi ca faci?”. Din pacate noi le numim incercari ale sortii nemeritate si ne consideram niste victime pentru simplul fapt ca ne simtim loviti, dar daca ne-am deschide putin ochii, am observa ca acea lovitura tot de actiunea noastra e produsa.
Se pune intrebarea: daca mi-am invatat lectia de ce continui sa privesc spre trecut? Poate ca asta presupune o alta lectie pe care trebuie sa o inveti chiar acum…Si sa nu uitam de teama, ea fiind cea care-si incearca norocul cu tine de fiecare data cand are ocazia. Cand nu-ti place ce vezi in prezent si ti-e teama de necunoscut, preferi refugiul trecutului pe care il transformi intr-o cochilie in care vrei sa stai ascuns pentru ca te simti protejat. De fapt aceasta protectie e doar o iluzie.
Foto: Mistress’f
E nevoie sa precizez ca daca privirea ta va fi deseori indreptata spre ce a fost, mai devreme sau mai tarziu acel ceva va aparea in viata ta sub o forma mai mult sau mai putin placuta si va lovi. Cu alte cuvinte, acel ceva din trecut peste care nu poti trece va reactiona si se va materializa din nou in viata ta, doar ca de data aceasta experienta va fi chiar dureroasa.
Acelasi lucru se intampla cu iertarea. Daca nu poti ierta inseamna ca esti cu fata intoarsa spre ce a fost si e de-a dreptul imposibil sa inaintezi fara sa te lovesti. Imagineaza-te mergand printr-o padure deasa cu multi copaci si cu fata intoarsa in spate spre urmele tale. Mai devreme sau mai tarziu ori vei da cu capul de vreun copac, ori te vei zgaria foarte puternic, ori vei cadea intr-un sant pe care nu l-ai vazut. Cel mai grav e cand iti prinzi piciorul intr-o capcana pentru animale. Asa ajungem noi sa cadem in capcana vietii intinsa de problemele altora. Imagineaza-ti cum ar fi daca tu de fapt vrei sa urci pe un munte? L-ai putea urca cu ochii in jos? Unui om care are rau de inaltime i-ar fi imposibil sa urce privind in jos, deoarece mai degraba sau mai tarziu va aluneca si va cadea.
Lipsa iertarii e acea capcana de care spuneam. A nu ierta te duce la un blocaj, energia nu mai poate sa circule libera prin corp, ea cade in capcana a ceea ce a fost si genereaza chiar boala. Orice blocaj duce la degenerare. Daca nu poti sa ierti, inseamna ca esti inca ancorat in trecut, daca esti in trecut inseamna ca o mare parte din energia ta e acolo in trecut. Iti pierzi energia finantand ceva ce a fost. Si atunci nu intamplator te trezesti ca nu mai ai energie pentru cine esti tu in prezent si pentru ce vrei sa faci.
Cand vorbesc de iertare nu ma refer doar la iertarea altora, ci si la iertarea de sine. De ce uneori e mai usor sa-i iertam pe altii decat pe noi insine? In realitate nu-l poti ierta pe celalalt cu adevarat atat timp cat nu te poti ierta pe tine insuti. Daca tie nu-ti poti ierta o fapta i-o poti ierta celuilalt fara sa-l judeci? E valabil si invers. Daca tie ti-ai iertat ceva, atunci ii poti ierta si celui de langa tine care a gresit.
„Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg Universul”. Cu alte cuvinte, inainte de a cunoaste Universul, asigura-te ca te cunosti pe tine. Inainte de a-i cere Domnului iertare si iubire, verifica daca te ierti si te iubesti mai intai pe tine. Nu poti trece mai departe fara a trece intai prin tine. Nu poti ajunge la ceialalti decat prin tine. Tu esti poarta catre iubire, iertare, compasiunea, cunoastere. Tu esti poarta catre divin.
Articol scris de Adela Moldovan.
