Blog Schimbare Pozitivă

Read the rest of this entry »

“Exista mai multe mere intr-o samanta decat cate seminte sunt intr-un mar” imi spunea in decembrie Paul Martinelli si vorbele lui m-au facut sa realizez inca o data ca toata forta de care un om are nevoie este in interiorul sau. Vremurile pe care le traim ne testeaza limitele si rezistentele, atasamentele si credintele. Dislocarea unora dintre ele poate produce suferinta, dar daca intelegem ca schimbarea este necesara si nu mai opunem rezistenta, viata devine mai usoara. Oricand putem sa o luam de la capat. Nu este nimic din ceea ce avem nevoie care sa nu existe deja in noi.

Puterea de a o lua de la inceput inseamna sa ai curajul de a fi diferit, de a-ti manifesta unicitatea, de a putea intoarce foaia si a nu mai privi inapoi.

Oamenii care se reinventeaza, se redescopera si aleg sa invete ceva nou despre ei insisi si relatia cu lumea in care traiesc. Sunt oameni care isi schimba perspectiva nemaiasteptand sa se intample ceva pornind de la altii. Cei care spun “punct si de la capat” sunt oameni liberi care pleaca de la un aparent zero, dar ei au tot ce le trebuie pentru a face aceasta alegere. Cu totii avem tot ce ne trebuie pentru a face acest pas.

Se aprinde o luminita acolo in interiorul lor care le lumineaza drumul pe care n-au mai umblat pana atunci si pe care il urmeaza fara frica.

Toti putem gasi oaza din desert daca ne ghidam dupa busola interioara. Totul e sa ii dai crezare. E ceea ce ti-a dat Dumnezeu sau universul sa ai intotdeauna cu tine pentru a nu te rataci indiferent de furtuna din afara ta. Setea ta iti poate fi potolita numai de la izvorul din interiorul fiintei tale. Acesta este marele secret.

“Poti sa iti petreci intreaga viata incercand sa fii cine crezi tu ca se asteapta ceilalti sa fii….dar nu vei niciodata liber”. (Fishing by Chris Rea)

Ceea ce ai trait pana acum, cu tot ceea ce ai invatat din tot ce ai experimentat, iti serveste drept mostenire pentru continuarea calatoriei.

Reperele pe care te-ai bazat atat pana in acest punct nu iti mai ofera nimic acum. Inveti din nou sa mergi pe propriile tale picioare fara alte puncte de sprijin. Nu te pacali zicandu-ti ca altii, societatea trebuie sa iti ofere sanse, oportunitati, conditii. Tu trebuie sa iesi in fata si sa ti le cauti pentru ca nu o va face nimeni altcineva in locul tau.

Foto: Kaicee

Cand vom incepe sa cerem in primul rand de la noi si mai apoi de la ceilalti atunci si viata noastra si lumea in care traim vor suferi schimbari profunde si vizibile si cand prima noastra alegere nu va mai fi asteptarea in speranta ca ceilalti, familia, statul sa ne dea si sa ne faca, abia atunci vom fi stapani cu adevarat pe viata noastra si vom putea spune “mi-am propus sa fac asta si asta voi obtine”.

Cu cat ne vom ancora mai mult in trecut si in surse exterioare noua si ne vom agata de presupuse resurse care nu ne apartin, cu atat vom fi mai vulnerabilisi mai lipsiti de libertate. Este vorba despre libertatea de a fi cine suntem noi ca fiinte fara a depinde de circumstante externe. Plecam la start cu o lectie neinvatata.

Tu unde iti plasezi centrul de greutate cand vine vorba de a gasi solutii si resurse pentru a merge mai departe? In ce iti proiectezi forta/ puterea de o lua de la zero? Unde o cauti?

Fii prima persoana la care apelezi atunci cand ai nevoie de sprijin, incredere, curaj, intelegere, iubire, pentru ca le ai pe toate “la purtator”. Relatia ta cu tine ca fiinta este cea mai importanta relatie si de modul cum o construiesti si o pretuiesti, depinde armonia ta interioara si legatura dintre tine si restul lumii.

Vei observa ca te deschizi precum o floare si lumea din jur se schimba odata cu tine.

Ce te tine pe loc si ce pierzi daca o iei de la inceput? Unde esti tu in raspunsul pe care ti-l dai tie la aceste intrebari?

S-a intamplat ceva? Am realizat brusc ca nu am nevoie de miracole in viata mea. Nu am nevoie de nimic ca sa cred, tot ce am nevoie imi este dat.

Nu am venit pe planeta asta cu lipsuri. In cele noua luni in burta mamei nu mi-a lipsit nimic. Ce am gasit aici cand am venit e tot ce aveam eu nevoie. Ca intre timp mi s-au pus pete pe ochi si mi s-a spus ca nu e suficient, asta e altceva. Dar in rest? Totul e aici. Ma intind pe iarba langa un copac, ascult pasarile si imi dau seama ca totul curge de la sine.

Si daca miracolul e in fiecare fir de iarba, chiar si in zumzetul unei albine, de ce n-ar fi si in mine? Si eu sunt parte din aceasta minunata creatie. Totul e un dar continuu. Asta nu intelegem noi, ca nu suntem noi cei care producem aerul, apa, plantele, animalele, hrana, banii, muzica, noi suntem doar cei care primim. De-a lungul vietii jucam un rol care nu ni se potriveste si deloc intamplator, aducator de suferinta.

Foto: Anjiro08

Daca am intelege ca totul e un dar, pentru ca noi sa ne bucuram de aceasta creatie ,nu ne-am mai insusi banii si bunurile de parca le ducem cu noi pe lumea cealalta.

Daca le-am vedea ca pe un dar, nu le-am mai simti atata lipsa si nu ne-am mai pune atata intrebarea : “Ala cum a facut de are atata si eu nu am??

Cand totul e un dar, dispare simtul proprietatii, dispare invidia, frica de a nu pierde ceva sau frica de a nu-l obtine. Nu conteaza de unde provin banii pe care ii ai, nici cat efort ai depus pentru ei, ei constituie un dar atata timp cat ii primesti, asa ca da-l mai departe. Nu opri lantul darurilor prin insusire, aminteste-ti ca esti doar un calator in lumea asta.

Daca am invata sa primim cu sufletul deschis tot ce ne ofera Dumnezeu, nu ne-am mai face griji ca nu avem ce sa daruim. Cu cata scarba arunca unii banii cersetorilor? Nu conteaza cat daruiesti, ci cum daruiesti. Tot asa nu conteaza cat primesti, ci cum primesti. Stii sa primesti sau esti mereu concentrat pe cat primesti?

Cu totii am tot auzit de faimoasele “planuri cincinale” si, mai ales pe vremuri, tare le-am mai bodoganit din cauza asocierii cu comunismul, cu acea epoca dinainte de ’89… In alte tari insa, planurile cincinale, sau chiar pe 10 ani, sunt vazute ca un lucru de baza pentru a avea succes pe termen lung cam in orice domeniu. Inclusiv maestrii ai coachingului recomanda clientilor sa-si stabileasca intai obiective pe termen lung (aprox. 10 ani) apoi mediu (5 ani) si abia apoi obiectivele pe termen scurt (1-2 ani).

Asa am facut si eu, adica am creat planuri cincinale (inca dinainte de ’89) pentru viata mea, pentru mult timp si nu am inteles multa vreme de ce totusi pentru mine nu este ok, de ce nu simt ca-mi aduce succesul pe termen lung in viata, si mai ales de ce nu-s multumita si fericita, mai ales ca in plan profesional am tot avut diverse succese. Si a durat ceva  timp, pana  de curand, cand am inteles care este baiul / piedica.

Secretul este foarte simplu: TRAIESTE IN PREZENT! Adica: fa planuri, seteaza-ti obiective pe termen lung si scurt, cum doresti, dar traieste cu bucurie fiecare clipa, fiecare pas pe care-l faci in drumul spre implinirea acelui obiectiv, nu astepta sa fii fericit abia dupa atingerea lui. Eu aveam mereu in minte “vei fi fericita atunci cand termini cutare chestie…”

Foto: Taylor Walsh

Intre timp insa m-am hotarat sa procedez asa in felul urmator si deja am obtinut primele rezultate:

1. Ma gandesc la visele mele din care imi creez cate un obiectiv. Ma gandesc mai ales la ceva ce visez si-mi doresc foarte mult sa mi se implineasca si pentru care ma simt motivata sa misc nu doar un deget ci chiar sa ma entuziasmez.

2. Formulez obiectivul la prezent, (de exemplu: eu conduc masina visurilor mele, sunt pe deplin constienta de valoarea mea, ma inteleg bine cu oamenii, am jobul cel mai potrivit pentru mine etc.) si-l notez intr-un caiet pe care l-am luat special pentru aceste obiective – e interesant sa vezi mai apoi evolutia in timp a acestora si modul in care s-au indeplinit.

3. Ma gandesc la acel obiectiv ca si cand este indeplinit, adica imi imaginez cum ma simt in momentul in care am obtinut ceea ce imi doresc (ca stare interioara: relaxare sau veselie, ce aud, ce vad, chiar imi imaginez ce efect are asupra celor din jurul meu implinirea visului meu).

4. Apoi ma concentrez pe primul pas care este absolut necesar sa-l fac pentru a ajunge la indeplinirea visului meu si actionez: dau un telefon, caut informatii, imi notez resursele pe care le am si cele de care am nevoie etc.

5. Pun caietul cu obiective deoparte, intr-un loc de unde-l pot regasi usor ori de cate ori simt nevoia si apoi las lucrurile sa vina spre mine. Asta nu inseamna ca ma culc pe o ureche si nu mai fac nimic. Dimpotriva! Sunt in primul rand foarte atenta la ce se intampla in jurul meu, la orice informatie vine spre mine – poate ca mi se deschide o usa, poate ca “intamplator” cunosc o persoana care imi deschide o perspectiva noua asupra lucrurilor si ma face sa vad urmatorul pas pe care trebuie sa-l fac in drumul meu, poate deschid o carte exact la pagina cu informatia de care aveam nevoie in acel moment, poate sunt martora sau implicata intr-un eveniment din care aflu ceva ce ma poate duce mai departe pe drumul meu… Cu timpul am inteles ca e important sa fiu foarte deschisa si atenta la tot ce ma inconjoara, la orice mesaj mai mult sau mai putin direct si evident si, de asemenea, sa fiu atenta si la glasul meu interior.

Si pentru ca nimic nu este intamplator in viata, tot ceea ce ni se intampla in viata are un anumit scop, un anumit mesaj pentru noi, astfel ca sunt cu toate “antenele pe receptie” incat sa aflu care este pasul urmator in drumul meu spre obiectivul propus.

Pare ingrozitor de simplu, nu-i asa? Si atunci de ce ne este atat de greu?

Secretul este, dupa cum spuneam, sa traiesc in prezent. In plus, ori de cate ori am un succes, cat de mic, (de exemplu ca m-am mobilizat sa deschid caietul sa scriu obiectivul, sau ca am dat un telefon etc.) este foarte important sa ma felicit si sa (ma) sarbatoresc, sa punctez acest lucru ca pe un eveniment pozitiv si special. Doar asa voi constientiza fiecare pas facut, drumul parcurs, voi simti fiecare moment in care distanta pana la obiectivul propus se micsoreaza si poate chiar sa vad faptul ca nu este atat de greu pe cat mi se parea la inceput.

Una din greselile frecvente este sa vrei sa stii de la inceput toti pasii pe care ii ai de facut si sa vrei astfel sa si controlezi totul pur rational si sa nu lasi Universul sa-si faca si el partea lui de treaba in a te ajuta sa te apropii de visul tau. Lasa “fraiele” mai moi, nu incerca sa controlezi totul. Accepta cu bucurie chiar si incercarile mai putin usoare care-ti apar in cale, pune-ti intrebari si afla mesajul acestora care te va ajuta sa inaintezi pe drumul tau.

A dori sa detii mereu controlul te va face minge de ping-pong intre trecut si viitor si te va impiedica sa traiesti in prezent, sa te bucuri cu adevarat de succesele mici, de un rasarit de soare, de ciripitul pasarelelor, de un zambet de copil sau de culorile curcubeului …

Eu am ales sa ma bucur de fiecare rasarit de soare si ciripitul pasarelelor. Tu ce alegi?