S-a intamplat ceva? Am realizat brusc ca nu am nevoie de miracole in viata mea. Nu am nevoie de nimic ca sa cred, tot ce am nevoie imi este dat.
Nu am venit pe planeta asta cu lipsuri. In cele noua luni in burta mamei nu mi-a lipsit nimic. Ce am gasit aici cand am venit e tot ce aveam eu nevoie. Ca intre timp mi s-au pus pete pe ochi si mi s-a spus ca nu e suficient, asta e altceva. Dar in rest? Totul e aici. Ma intind pe iarba langa un copac, ascult pasarile si imi dau seama ca totul curge de la sine.
Si daca miracolul e in fiecare fir de iarba, chiar si in zumzetul unei albine, de ce n-ar fi si in mine? Si eu sunt parte din aceasta minunata creatie. Totul e un dar continuu. Asta nu intelegem noi, ca nu suntem noi cei care producem aerul, apa, plantele, animalele, hrana, banii, muzica, noi suntem doar cei care primim. De-a lungul vietii jucam un rol care nu ni se potriveste si deloc intamplator, aducator de suferinta.
Foto: Anjiro08
Daca am intelege ca totul e un dar, pentru ca noi sa ne bucuram de aceasta creatie ,nu ne-am mai insusi banii si bunurile de parca le ducem cu noi pe lumea cealalta.
Daca le-am vedea ca pe un dar, nu le-am mai simti atata lipsa si nu ne-am mai pune atata intrebarea : “Ala cum a facut de are atata si eu nu am??
Cand totul e un dar, dispare simtul proprietatii, dispare invidia, frica de a nu pierde ceva sau frica de a nu-l obtine. Nu conteaza de unde provin banii pe care ii ai, nici cat efort ai depus pentru ei, ei constituie un dar atata timp cat ii primesti, asa ca da-l mai departe. Nu opri lantul darurilor prin insusire, aminteste-ti ca esti doar un calator in lumea asta.
Daca am invata sa primim cu sufletul deschis tot ce ne ofera Dumnezeu, nu ne-am mai face griji ca nu avem ce sa daruim. Cu cata scarba arunca unii banii cersetorilor? Nu conteaza cat daruiesti, ci cum daruiesti. Tot asa nu conteaza cat primesti, ci cum primesti. Stii sa primesti sau esti mereu concentrat pe cat primesti?
