Blog Schimbare Pozitivă

O nouă perspectivă asupra vieţii

Archive for August, 2010

Foto: csitscenter

1. Relatiile cu oamenii apropiati

Ok…te afli in cautarea unui job si cred ca si tu esti de acord ca este important sa stii cat mai multe directii si piste pentru a-ti mari cat mai mult sansele de angajare.

Haideti sa le luam pe rand. In primul rand este important sa faci cunoscut cat mai multor prieteni si cunostinte ca esti in cautarea unui job. Prietenii sunt primii care vor reactiona de cele mai multe ori prompt la problema ta. Pentru ca te cunosc vor fi empatici si cei mai multi vor incerca sa te sustina. Legat de cunostinte, cel mai potrivit ar fi sa te vezi „face to face“ cu cat mai multi. Poti fi chiar tu cel care organizeaza o iesire cu prietenii, fosti colegi de liceu sau de facultate, fosti colegi de munca, etc. Este un bun prilej sa afli ce face fiecare si cum au evoluat pe plan profesional, si daca unul dintre ei stie sau poate intermedia o potentiala angajare pentru tine. Mie mi s-a intamplat sa aflu de job-ul la care lucrez in prezent de la o fosta colega de facultate, pe care am reintalnit-o in urma unei iesiri cu colegii de facultate.

Read the rest of this entry »

Gargarite, multe multe gargarite

Aug-26-2010 By Ofelia Neagu

Va mai amintiti de o scurta poveste istorisita de unul dintre personajele filmului “Sub soarele Toscanei” (Under the Tuscan sun)? Am revazut de curand filmul si acest fragment mi-a atras atentia si m-a facut sa ma gandesc cat de importanta este detasarea, lipsa incrancenarii atunci cand cautam sa obtinem ceva anume. Personajul respectiv povestea ca in copilarie isi dorea foarte mult sa gaseasca o gargarita, petrecea ore intregi cautand una, insa in ciuda tuturor eforturilor facute nu reusea sa gaseasca niciuna. Intr-o zi insa a adormit in iarba, iar cand s-a trezit, era plin de gargarite in jurul sau. Morala? Probabil ca de multe ori este necesar sa lasam indarjirea deoparte, sa ne detasam pentru a ne atinge obiectivul, fie el personal sau profesional.

Read the rest of this entry »

Trenul vietii tale

Aug-19-2010 By Adela Moldovan

Te afli în gara vieții…Te-ai pornit la drum cu multe bagaje și ți se spune că ai pierdut trenul. Te așezi pe o bancă și aștepți să vină altul. Și stai și aștepți și tot aștepți…

Cam asta se întâmplă și cu viața noastră. Credem că dacă am ratat o șansă, totul s-a terminat. Ei bine nu-i așa. Fie că recunoștem sau nu, ne folosim de această pierdere ca de o scuză pentru ceva ce n-am reușit.

Dacă te trezești că stai și aștepți să vină trenul vieții tale, ar fi bine să știi care este direcția acestuia. Stând pe bancă s-ar putea să vezi multe trenuri cu vagoane de gânduri și vise pe care să scrie Carieră, Succes, Familie, Copii, Prieteni, Iubire și altele, dar să nu știi exact încotro se îndreaptă.

Read the rest of this entry »

Din frica sau din iubire?

Aug-12-2010 By Luciana Pavel

In urma unei discutii cu o prietena de-a mea, despre cum facem alegerile in viata, am ajuns la concluzia ca exista doua motive fundamentale care stau la baza alegerilor noastre in viata: frica si iubirea.

Si ma refer aici la orice domeniu din viata noastra: personal, relational, familial, profesional etc. De exemplu pe partea personala, din iubire eu aleg sa ma bucur neconditionat de un cadou ce mi se face, sau, de frica, ca nu sunt suficient de buna, sau nu merit, aleg sa am sentimente de vinovatie ca mi s-a facut acel cadou. Sau din iubire pentru mine aleg sa cred, sa accept cu placere si sa spun “multumesc” atunci cand mi se face un compliment. Frica mi-ar sopti “hmm, tu nu meriti complimente, tu nu areti bine…” sau “Oare ce vrea de la mine, de ce mi-a facut acel compliment pentru ca sigur nu pentru ca arat bine?!”, sau “Oare isi bate joc de mine?! Ca doar era evident ca firul 33 nu-mi statea la locul lui.” …

Foto: Verse Project

In relatiile cu ceilalti imi schimb parerea in functie de parerile altora, de frica sa nu-i supar, sau sa pierd un prieten, prin asta eu renuntand practic la propria mea personalitate si parere. Din iubire pentru mine insa, imi apar valorile, parerile si principiile de viata. Imi asum riscul ca acest lucru poate sa-i indeparteze pe unii sau pe altii de mine. In acel moment eu insa stiu ca am evoulat si sunt pregatita pentru a intalni oameni noi la acelasi nivel cu mine sau mai sus.

In familie de frica aleg sa fiu supusa, sa nu imi spun parerea, “hai sa-i fac pe plac lu’ tata sau mamei, sotului sau sotiei…” ca sa nu-i supar pe cei dragi, ca sa nu tulbur aparenta armonie existenta, ca sa nu am parte de o cearta chiar daca prin asta eu ma calc pe mine complet in picioare, imi calc armonia interioara, tac si inghit. Cu ce pret insa? Din iubire insa pentru mine, cat si pentru ceilalti membri ai familiei, imi spun parerea de cate ori este cazul, si stiu sa spun nu, atunci cand simt ca ceea ce mi se cere sa fac stiu sau simt ca ma va destabiliza interior sau ca nu este conform principiilor sau valorilor mele.

Pe partea profesionala din iubire pentru mine imi caut locul de munca in functie de pasiunea vietii mele, in functie de ceea ce-mi place foarte mult sa fac si ma entuziasmeaza. De frica insa, imi caut un loc de munca in functie de cati bani voi castiga acolo, de faptul ca am de platit facturile, neglijand vocea mea interioara care poate imi spune ca domeniul acela nu e pentru mine, vocea care imi spune “aici nu vei lucra niciodata”. Sigur ca facturile trebuie platite, dar cine a spus sa facem asta calcandu-ne idealurile si visele in picioare?! De ce sa nu castig bani facand ceea ce-mi place sa fac si ceea ce ma entuziasmeaza si ma implineste?! Ce daca cei din jurul meu imi spun sa fac ca si ei? Nu, multumesc. Nu doresc sa merg pe principiul “e ok si asa”, “in viata nu le poti avea pe toate”, “banii se obtin greu si facand mai ales ceea ce nu-ti place” etc. Suna cunoscut? Nu doresc sa am privirea stinsa, si sa simt dimineata ca nu-mi vine sa merg la serviciu. Tu asta iti doresti?

Traim intr-o societate unde majoritatea oamenilor iau decizii de frica. Rezultatul? E vizibil: oameni stresati, incruntati, agitati, insomniaci, cu ochii stinsi, nefericiti. Oameni orientati doar spre exterior, spre castigul material cu orice pret. Si ce-i mai trist, ca fac asta cu pretul vanzarii sufletului…

Si daca ma uit bine in jur, doar cei care au crezut cu adevarat in visele lor si au actionat in directia asta, au avut succes atat financiar, profesional cat si pe alte planuri. Asa ca partea buna este, ca mai exista in jurul nostru si oameni cu ochii plini de viata, stralucitori, cu zambetul pe buze, plini de energie, fericiti. Ia intreaba-i cum iau ei deciziile in viata, din frica sau din iubire?

Cum reactionezi la refuzuri?

Aug-8-2010 By Alina Buzatu

Cu calm si fara sa intri in panica. Foloseste mai bine, sentimentele de frustrare intr-un mod cat mai constructiv. Pentru ca nu te afli chair in cea mai comoda situatia posibila, incearca totusi sa nu inrautatesti lucrurile si sa-ti “pui singur piedici”, asaltandu-te cu ganduri negative, lipsa increderii in tine si scaderea sperantei.

Aplica in continuare la job-uri si nu-ti pierde optimismul, va veni el job-ul pe care il astepti numai ca trebuie sa devii expert in a intinde cat mai multe “capcane” job-ului vanat si sa nu uiti sa stai la panda, iar noi despre asta vorbim aici.

Te indemn sa “stai lucid” , dupa cum a fost indemnat un valoros fabulist si epigramist ( accesati: http://www.youtube.com/watch?v=3nHOYXidcII pentru un pic de destindere). In cazul in care ticaitul interior nu-ti spune ca tu ai fost tu cel care a dat-o in bara (iar daca asta este defapt motivul pentru care nu ai luat interviul, incearca sa acccepti mai intai de toate acest lucru), nu ai de unde sa stii cu exactitate de ce nu ai fost luat in calcul mai departe: poate ai avut un contra-candidat ca o experienta dubla/tripla/etc fata de a ta, poate a existat “pure chemestry” intre candidatul ales si omul de HR, poate pretentiile lui salariale au fost mult mai mici, poate era o “pila”.

Atat timp cat stii ca ai facut tot posibilul ca sa iei interviul, dar nu a tinut de tine, treci mai departe si stai focusat pe viitoarele aplicari. Daca insa, ai un sentiment clar ca ai “busit-o”, incearca sa vezi ce nu a functionat si de ce. Ia interviul respectiv ca pe un test de care tocmai te-ai folosit ca sa-ti faci mana pentru interviul urmator, unul “greu”, care chiar va conta.

Treci mult mai ok peste refuzi si atunci cand ai un “as in maneca”, adica un interviul (preferabil mai multe) de la care astepti un raspuns, si nu ti-ai pus toate sperantele intr-un singur interviu.

Chiar si atunci cand te vezi cu job-ul aproape “luat” te sfatuiesc sa nu renunti sa aplici si sa mergi la interviuri. Orice sansa trebuie luata in calcul, si nimic nu este sigur pana ce nu ai semnat un contact de munca.

Am ajuns in punctul in care dorim sau suntem obligati sa ne gasim un nou job. Cum procedam? Probabil ca am fi tentati sa spunem ca este suficient sa ne revizuim CV-ul, sa redactam o scrisoare de intentie, sa aplicam la toate job-urile disponibile de care aflam si sa asteptam, poate avem noroc sa fi chemati la un interviu. Si de ce nu, poate avem noroc si, in final, ne angajeaza cineva. Asa sa fie oare? Daca ne bizuim numai pe noroc, si procedam asa cum spuneam inainte, cautarea unui nou job poate deveni, din pacate, un proces anevoios, lung si plin de esecuri.

Cum sa evitam acest lucru? Abordand strategic procesul de cautare a unui nou job. In primul rand, inainte de orice, trebuie sa ne intrebam ce fel de job ne dorim. Asa cum le spunem mereu celor ce participa la grupul “Gaseste-ti job-ul pe care ti-l doresti!”, nu exista orice job, exista insa job-ul potrivit pentru mine, job-ul care ne aduce satisfactii, job-ul la care ne ducem cu bucurie, plini de energie. Este foarte important ca inainte de a demara procesul propriu-zis de cautare a noului job, sa intelegem care este acesta, ce job ni se potriveste.

Cum arata insa acest job potrivit? O intrebare care uneori poate fi dficila…Cum il descoperim? Nu prin magie, din senin, ci printr-un exercitiu de vizualizare, care ne poate dezvalui lucruri interesante- ne imaginam ca deja avem jobul potrivit pentru noi si il descriem in detaliu. Pentru unii dintre noi, acesta ar putea insemna, de exemplu, un job un program flexibil, cu biroul aproape de casa. Altii insa, dimpotriva, si-ar putea dori un program foarte strict si salariul x. Important este sa ne dam seama ce job cautam, alftel nu vom reusi decat sa ne irosim energia trimitand CV-uri si mergand la interviuri pentru joburi care nu ne vor aduce nicio satisfactie.

Foto: Akllasumaq

Odata insa ce am identificat ce ne dorim, cautarea devine si o problema de atitudine. Mai departe ne putem pune siguri piedici spunandu-ne ca nu vom reusi, sau ca va fi dificil sa gasim acest job pe care tocmai l-am identificat ca fiind potrivit pentru noi, sau putem inlatura aceste convingeri limitative si putem deveni deschisi la oportunitatile care pot sa apara de oriunde. A-ti mentine atitudinea potrivita in procesul de cautare a unui job nou este foarte importanta si este, in final, o chestiune de exercitiu si autoeducare permanenta. Este ca si cum am incerca sa prindem un post de radio si trebuie sa ne pozitionam pe frecventa potrivita, altfel nu vom reusi sa gasim decat un zumzet enervant.

Asadar… jobul potrivit sau zumzetul?