• Sharebar

Va mai amintiti de o scurta poveste istorisita de unul dintre personajele filmului “Sub soarele Toscanei” (Under the Tuscan sun)? Am revazut de curand filmul si acest fragment mi-a atras atentia si m-a facut sa ma gandesc cat de importanta este detasarea, lipsa incrancenarii atunci cand cautam sa obtinem ceva anume. Personajul respectiv povestea ca in copilarie isi dorea foarte mult sa gaseasca o gargarita, petrecea ore intregi cautand una, insa in ciuda tuturor eforturilor facute nu reusea sa gaseasca niciuna. Intr-o zi insa a adormit in iarba, iar cand s-a trezit, era plin de gargarite in jurul sau. Morala? Probabil ca de multe ori este necesar sa lasam indarjirea deoparte, sa ne detasam pentru a ne atinge obiectivul, fie el personal sau profesional.


Foto: kelby93

Este adevarat ca detasarea poate sa ne para dificila, mai ales daca ne gandim ca de multe ori inca din copilarie unora dintre noi ne este cultivata ambitia de a fi printre cei mai buni, ambitia de a ne atinge neaparat obiectivele. Ceea ce nu este deloc un lucru rau. Poate sa devina insa o problema daca aceasta ambitie ajunge sa ne domine viata si nu mai exista nimic in jurul nostru decat aceasta dorinta de a obtine un anumit lucru, de a atinge un anume obiectiv.

Mi s-a intamplat sa incerc din toate puterile sa obtin ceva, nu mai vedeam nimic in jur, nimic altceva nu mai era important comparativ cu obiectivul meu. Iar cand am esuat si nu am obtinut ceea ce mi-am dorit, mi-am dat seama ca pierdusem foarte mult din ceea ce se intamplase in tot acel timp in viata mea. Am neglijat oameni dragi si am ignorat lucrurile bune care mi se intamplau in tot aces timp, fiind absorbita numai de ceea ce doream eu sa obtin.

Cum ar fi sa facem un pas in spate, sa privim detasati catre obiectivul pe care ni l-am propus, catre lucrul acela pe care ni-l dorim si sa acceptam ca ne va fi bine si daca nu se va intampla cum dorim noi? Asta nu inseamna sa renuntam la ceea ce ne dorim, nu renuntam la actiunile pe care le facem in directia obtinerii a ceea ce ne dorim si in acelasi timp, ne bucuram de tot ceea ce se intampla in jurul nostru, fiind prezenti in viata noastra, fara a ne lasa absorbiti in totalitate de incercarile indarjite de a obtine ceva anume.

Odata ce acceptam ca noi vom fi aceleasi persoane si ne va fi bine si daca nu obtinem ceea ce ne dorim, lucrurile incep de cele mai multe ori sa se aseze de la sine si se intampla asa cum este mai bine pentru noi. Disperarea si incrancenarea noastra nu fac decat sa atraga mai multa disperare si intram practic intr-un cerc vicios, fiind atat de atasati de ceea ce ne dorim, iar intre timp viata se desfasoara in jurul nostru fara a o observa.

Asadar, ce-ar fi daca ne bucuram de somnul in iarba si gasim apoi “multe gargarite”?

Share →