Blog Schimbare Pozitivă

În ultima perioadă şi criza pe care o resimţim e tot mai acută şi nu mă refer aici la cea economică (atât de cunoscută) ci la criza de timp, de comunicare, criza morală, dar mai presus de toate, e cazul să recunoştem că suntem într-o criză de responsabilitate.

Aşa am ajuns să vedem tot mai mulţi oameni nefericiţi care se plâng de diferitele lipsuri din viaţa lor. Primul lucru care ne vine în minte când vorbim de lipsuri e foarte des invocat: banii, dar să nu uităm că nemulţumirile oamenilor se extind în toate. Starea de nemulţumire e ca o caracatiţă, acaparează pe rând fiecare aspect al vieţii tale.

De ce atâta nemulţumire?! În primul rând pentru că ne păstrăm prea mult atenţia focalizată asupra a ceea ce lipseşte. Indiferent cât obţinem, mintea noastră e setată să ne amintească foarte des ce lipseşte din viaţa noastră. Rareori ne concentrăm pe ceea ce avem, pe ceea ce putem face, pe evoluţia noastră şi atunci pierdem ocazia de a ne bucura şi de a ne fructifica aptitudinile.

Eterna nemulţumire a oamenilor a devenit un fel de plângere naţională. Mai nou auzi la toate colţurile vorbindu-se despre tăierea salariilor, despre taxe şi impozite, despre problemele din familie, dar…totul se opreşte aici. Nimeni nu pare să vrea să facă mai mult decât să se plângă şi să caute vinovaţii pentru a-i arăta cu degetul. Astfel, am ajuns să cred că trăim aceleaşi vremuri descrise atât de subtil de marele scriitor Caragiale. Nemulţumirile noastre sunt mai mult subiecte de discuţie şi atât.

Dacă vă amintiţi, personajele lui Caragiale erau într-o eternă criză…de comunicare. Aveau nevoie de bârfe, de ştiri, de starea vremii, de orice se puteau dezice, pentru a avea subiecte de discuţie. La fel se întâmplă şi în zilele noastre. E bine de ştiut că a te plânge de milă înseamnă a accentua şi mai mult starea în care te afli.

Puţini sunt cei care vorbesc de responsabilitate. Şi nu mă refer aici la responsabilitatea cuiva pentru altcineva, ci la responsabilitatea faţă de tine însuţi.

Fiecare este dator faţă de sine însuşi, să se repună în valoare şi să sune ceasul de deşteptare pentru calităţile sale aflate în stare de latenţă. A fi responsabil nu presupune a căuta vinovaţii, ci a căuta soluţia.

A fi responsabil nu înseamnă să tot repetăm altora sau în mintea noastră că am ajuns într-o situaţie nedorită din cauza cuiva, indiferent cine-o fi acela: statul, guvernul, criza, patronul, părinţii, profesorii, partenerul de viaţă, etc.). A fi responsabil presupune să-ţi asumi consecinţele pentru propriile fapte, să te priveşti cu atenţie în oglindă şi să-ţi vezi greşelile, pentru a putea îndrepta ce se mai poate îndrepta şi mai ales pentru a-ţi învăţa lecţia.

Atunci când te simţi nedreptăţit, nu te grăbi să te victimizezi. Priveşte dincolo de ceea ce “se vede”, pentru a şti care a fost cauza care a generat ceea ce ţi se întâmplă şi ce ai de făcut pentru a depăşi cu bine situaţia. Odată depăşită, devii puţin mai înţelept, mai experimentat, mai bun şi chiar mai fericit decât…cel care ai fost adineauri.