Foto: Nunu Bear
A dărui sau a primi?
O foarte bună metodă care te poate ajuta să te descoperi pe tine însăţi constă în a observa dacă valoarea ta se bazează pe ceea ce dăruieşti altora sau pe ceea ce primeşti. De multe ori, în loc să dăruim cu generozitate şi fără a aştepta ceva în schimb, ne târguim atunci când avem ceva de dat. Dacă te recunoşti în această descriere, înseamnă că te evaluezi după ceea ce primeşti de la alţii. Ţi-a făcut cineva un compliment? „Dumnezeule! Trebuie să fiu foarte bună de vreme ce mi-a spus asta!” Ţi-a dat cineva un cadou? „Probabil că mă iubeşte, de vreme ce-mi face cadouri!” înţelegi? Asta înseamnă să te evaluezi după ceea ce primeşti. Dar în felul acesta sufletul se îmbolnăveşte. Când aştepţi prea mult de la ceilalţi, trăieşti multe emoţii. Iar atunci sufletul tău strigă: „Ajutor!”. În loc să ne iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine, în loc să-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretenţii de la ei – asta nu este dragoste.
În fiecare zi observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi!
Nu poţi dărui decât ceea ce ai. Vei descoperi că nu mai e nevoie să faci atâtea eforturi ca să-ţi ordonezi viaţa. Lucrurile se aranjează de la sine dacă te concentrezi numai asupra valorii tale şi-ţi dăruieşti dragostea în mod necondiţionat.
Un alt mod de a dărui este iertarea. De îndată ce ierţi pe cineva, oricât de rău te-ar fi ofensat, îţi ierţi ţie însăţi aceeaşi greşeală, aceeaşi atitudine nepotrivită. Este uşor să ierţi când îţi dai seama că acela s-a comportat după cum ştia mai bine, că te-a ofensat din cauza propriei sale suferinţe şi nu dintr-o lipsă de dragoste faţă de tine. Tot ceea ce ţi se întâmplă are raţiunea sa de a fi, iar înţelegerea acestui lucru îţi va permite să elimini din viaţa ta consecinţele karmei. Iertând pe altcineva, te ierţi pe tine însăţi şi îi permiţi sufletului tău să crească.
Examinează-ţi cu atenţie viaţa şi tot ce nu-ţi este benefic. Trăieşti multe emoţii, te simţi nefericit? Nu-ţi place să fii criticat? Observă felul în care îi critici tu pe ceilalţi. Transformă, treptat, energia din jurul tău într-o energie a iubirii, a liniştii şi a fericirii. Dincolo de orice critică există dragoste. Pentru a descoperi această dragoste, este suficient să asculţi. Dacă persoana pe care o critici ţi-ar fi indiferentă, poate să facă sau să spună orice; nu-ţi va păsa câtuşi de puţin! Nu te-ai gândi să o critici pentru că vorbele şi acţiunile sale te-ar lăsa complet indiferent.
Aceeaşi atitudine o au şi ceilalţi faţă de tine. Faptul că te critică arată importanţa pe care o ai în ochii lor. Când te tulbură o critică, înseamnă că te-ai simţit respins, nu te-ai simţit iubit în eul tău profund. Insă persoana respectivă nu a criticat esenţa ta, eul tău real. Ea te iubeşte ca fiinţă umană. Ţi-a reproşat doar un fel al tău de a fi.
Trebuie să devenim conştienţi de iubirea în care ne scăldăm şi care ne umple. Şi în acest caz trebuie să exersăm exprimarea iubirii. Cea mai bună metodă este de a ne iubi pe noi înşine, a ne admira, a ne face complimente, a lua notă în fiecare zi de toate lucrurile frumoase pe care le vedem şi care ni se întâmplă. Dacă ne facem timp să ne exprimăm recunoştinţa pentru această miraculoasă energie creatoare din noi, care ne creează propria lume, întreaga noastră viaţă se va schimba. Vom vedea că numărul lucrurilor dezagreabile este mult mai mic faţă de cel al sutelor de lucruri frumoase care ne umplu viaţa în fiecare zi.
Fragment din „Stii cine esti? Descopera-te pe tine insuti” Lise Bourbeau
