Blog Schimbare Pozitivă

Foto: jerryadams45369

Exista o veche istorisire a indienilor Cherokee despre capetenia unui mare sat. Intr-o zi, acest conducator se hotaraste ca venise ziua sa-l invete pe nepotul sau ce inseamna viata. Il duce la padure, il aseaza sub un arbore batran si ii explica: “Fiule, in mintea si in inima fiecarui om s-a dus o lupta – o lupta care dainuie si astazi. Chiar daca eu sunt conducatorul batran si intelept, capetenia poporului nostru, aceasta lupta se poarta si in interiorul meu.

Daca nu stii ca ea are loc, te va aduce in pragul nebuniei. Nu vei sti niciodata in ce directie sa te indrepti. Uneori, vei castiga in viata, dar mai apoi, fara sa intelegi de ce, vei descoperi ca te-ai ratacit, ca esti derutat si ti-e teama ca poti pierde toate lucrurile pentru care ai muncit din greu. Adeseori vei crede ca faci ceea ce trebuie, iar apoi vei descoperi ca faceai alegerile gresite. Daca nu intelegi fortele binelui si ale raului, ale vietii colective si ale celei individuale, ale sinelui adevarat si ale celui fals, vei trai mereu o viata lipsita de liniste.

Este ca si cum in mine ar trai doi lupi imensi: unul alb si unul negru. Lupul alb este bun, bland si inofensiv. El traieste in armonie cu  tot ceea ce se gaseste in jurul lui si nu se simte atacat atunci cand nimeni n-a avut aceasta intentie. Lupul bun -  stabil si puternic datorita faptului ca intelege cine este si de ceea ce este capabil – lupta doar daca e corect sa o faca si cand trebuie, pentru a se proteja  pe el sau pentru a-si apara familia (si chiar si atunci o face cu masura). Are grija de toti ceilalti lupi din haita sa si nu se comporta niciodata altfel decat este.

Dar in interiorul meu traieste si un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, manios, nemultumit, invidios si temator. Pana si cel mai neinsemnat lucru il face sa izbucneasca intr-o criza de furie. Se lupta cu toata lumea, tot timpul, fara niciun motiv. Nu poate gandi limpede, pentru ca lacomia de a avea mai mult, mania si ura il coplesesc. Dar este o manie inutila, fiule, deoarece aceasta manie nu va schimba nimic. El cauta cearta oriunde merge si de aceea o gaseste cu mare usurinta. Nu are incredere in nimeni si nu are prieteni adevarati.”

Batranul intelept a ramas in tacere pentru cateva clipe, lasand povestea celor doi lupi sa patrunda in mintea tanarului sau nepot. Apoi, s-a plecat usor in fata, a privit adanc in ochii nepotului si i-a marturisit: “Uneori, mi-e greu sa traiesc cu cei doi lupi in mine, fiindca ambii se lupta cu inversunare, pentru a pune stapanire pe spiritul meu.

Pironit locului de povestea bunicului, baiatul se agata de hainele lui si il intreba pe nerasuflate: “Care dintre cei doi lupi va invinge, bunicule?” Cu un zambet cunoscator si o voce ferma, puternica, batranul ii spune: “Amandoi inving, fiule. Vezi tu, daca aleg sa-l hranesc doar pe lupul alb, cel negru va astepta mereu in umbra, ca sa vada cand ma dezechilibrez sau cand sunt neatent, pentru a-l ataca pe celalalt si, astfel sa creeze multe probleme – si mie, si tribului nostru. Va fi mereu furios si va face totul pentru a primi atentia de care are nevoie. Daca ii ofer atentie acestui lup negru, fiindca ii inteleg firea, daca il recunosc drept forta puternica ce este si ii dau de inteles  ca il respect si ma voi folosi de ajutorul sau, atunci cand tribul nostru se va afla la necaz, va fi multumit si amandoi lupii au de castigat. Toti avem de castigat.”

Derutat, baiatul l-a intrebat: “Nu inteleg, bunicule. Cum e poate ca ambii lupi sa castige?”Capetenia a continuat: “Vezi tu, fiule, lupul negru are multe calitati importante de care s-ar putea sa am nevoie candva. Este aprig, are vointa puternica si nu se da batut niciodata. Este destept, iscusit si poate concepe cele mai complicate strategii, de care ai mare nevoie in vremuri de razboi. Are multe simturi fine, pe care numai cel ce priveste prin ochii intunericului le poate aprecia. In mijlocul unui atac, ar putea fi cel mai mare aliat al nostru.”

Apoi, batranul scoate din desaga lui doua bucati de vanat si le pune pe jos, una la dreapta si una la stanga sa. Arata cu degetul spre ele si spune: “Aici, in stanga, am hrana pentru lupul alb, iar in dreapta am hrana pentru lupul negru. Daca aleg sa-i hranesc pe amandoi, nu se vor mai lupta intre ei ca sa-mi castige atentia si ma pot folosi de fiecare dupa trebuinta. Si pentru ca intre ei nu mai e razboi, imi pot asculta vocea cunoasterii profunde si pot alege pe care trebuie sa-l folosesc atunci cand am nevoie.

Daca bunica ta are nevoie de mancare pentru a pregati o masa mai deosebita, iar eu nu am avut grija de asta asa cum ar fi trebuit, il pot ruga pe lupul alb sa-mi imprumute farmecele sale, pentru a-l consola pe lupul ei negru, care e infometat si furios. Lupul alb stie intotdeauna ce sa spuna si ma va ajuta sa fiu mult mai atent la nevoile ei.

Vezi tu, fiule, daca intelegi ca in interiorul tau exista doua mari forte si daca le oferi amandorura acelasi respect, toti vom avea de castigat si va fi pace. Pacea, fiul meu, este misiunea unui indian Cherokee-scopul suprem al vietii. Omul care poarta inauntrul sau pacea are totul. Cel care este dezbinat in razboiul interior nu are nimic.

Tu esti un tanar care trebuie sa aleaga cum va interactiona cu fortele launtrice opuse. Ceea ce vei alege va hotari cum iti vei trai restul vietii. Iar atunci cand unul dintre lupi va avea nevoie de o atentie deosebita – ceea ce se intampla uneori – nu trebuie sa te rusinezi; poti recunoaste asta in fata inteleptilor si sa primesti ajutorul de care ai nevoie. Daca vorbesti deschis, cei care au trecut deja prin aceasta lupta iti pot oferi din intelepciunea lor.”

Fragmente din “De ce oamenii buni fac lucruri rele?”- Debbie Ford

Majoritatea problemelor noastre personale si culturale izvorasc din faptul ca propriile noastre obiceiuri subconstiente sunt in mare parte invizibile pentru noi. Aceste comportamente, asa cum am aflat, au fost inregistrate fara nici o discriminare, din cuvintele si actiunile celorlalti – ei insisi programati, fara indoiala, cu multe asemenea credinte restrictive. Desi constientul incearca sa ne indrepte pasii spre indeplinirea visurilor noastre, este posibil ca, fara sa ne dam seama, programele subconstiente sa ne saboteze si sa ne impiedice sa le realizam.
Din fericire, subconstientul nu este acel abis freudian, intunecat si amenintator. Este, pur si simplu, un mecanism de inregistrare/redare, care imprima experiente de viata, pe benzile magnetice ale obiceiurilor noastre. In timp ce constientul este creativ, subconstientul ruleaza programe inregistrate anterior.
Spre deosebire de constientul care este supravegheat de o entitate, subconstientul seamana mai mult cu o masina- ceea ce inseamna ca nu exista nicio entitate constienta care sa controleze programele noastre subconstiente.
Insa, data viitoare cand veti vorbi cu voi insiva in speranta de a schimba programele subconstiente care va saboteaza, retineti urmatoarele: a folosi logica pentru a comunica cu subconstientul si a-i schimba programele are acelasi efect cu a incerca sa schimbi un program de pe o caseta, vorbind cu casetofonul. In nici unul dintre cazuri nu exista o entitate sau o componenta in mecanism care sa va raspunda.
Vestea imbucuratoare este ca programele subconstiente nu sunt fixe si imuabile. Avem capacitatea de a rescrie credintele restrictive si, in acest proces, sa preluam controlul asupra vietii noastre. 
Insa modificarea programelor necesita activarea unui proces, nu angajarea intr-un dialog unilateral si inutil cu subconstientul. In notele de final ale acestei carti, exista o serie de lucrari in care veti gasi tehnici care au dovedit ca faciliteaza procesul de rescriere a credintelor restrictive din subconstient, prin intermediul carora pierdem din puterea personala si ne autosabotam.
Odata ce intelegem ca modul in care ne-am comportat in trecut a fost dictat de functionarea invizibila a mintii subconstiente, ne oferim sansa de a ne ierta pe noi insine. Este bine de stiut ca obiceiurile noastre invizibile reprezinta programe rezultate in principal din credintele altor persoane care, la randul lor, au fost programate de altii si tot asa. Poate in loc de pacat originar, ar trebui sa spunem perceptia originara gresita.
In orice caz, nici parintii nostri si nici parintii lor nu au stiut ca actionau dupa un scenariu scris anterior. In aceasta privinta, este important de retinut faptul ca toti oamenii cu care am interactionat erau si ei antrenati in comportamente invizibile, rezultate din programe descarcate in subconstient, pe cand erau copii. Asadar, nici ei nu au stiut ce impact a avut asupra vietilor noastre participarea si contributiile lor invizibile.

Aceste informatii sunt extrem de importante in incercarea de a aduce pace intr-o lume in care majoritatea cetatenilor reactioneaza in mod inconstient la conceptii culturale gresite, perpetuate generatie de generatie, din trecut si pana acum. Din aceasta perspectiva, este de datoria noastra sa facem un pas inapoi si sa ne reconsideram conceptiile cu incarcatura emotionala, despre vina, invinovatire, victime si vinovati.

Bazandu-se pe descoperirile stiintifice referitoare la modul de functionare a mintii noastre, biologia de ultima ora ne implora sa ascultam sfatul tuturor marilor profeti: sa iertam greselile celorlalti. Suntem sclavii unor lanturi emotionale create de comportamente disfunctionale, programate de povesti din trecut. Prin iertare, aruncam lanturile si ne eliberam de vechea poveste. Atunci, si doar atunci, vom fi liberi sa ne cream un viitor pozitiv.

 Fragmente din cartea “Evolutie spontana” de  Bruce Lipton