Blog Schimbare Pozitivă

Foto:Tichua99

Cand pierdeti contactul cu pacea profunda din adancul vostru, voi pierdeti contactul cu voi insiva. Cand pierdeti contactul cu voi insiva, va pierdeti in lume.
Sentimentul vostru de sine cel mai adanc a ceea ce sunteti voi in adevar, este inseparabil de aceasta liniste totala. Acesta este acel ,,eu sunt”, care este mai inportant decat numele si forma.
Linistea este esenta naturii noastre. Ce este aceasta pace? Spatiul interior sau constiinta in care cuvintele de pe aceasta pagina sunt percepute si din care ele devin ganduri. Fara aceasta constiinta, nu ar putea fi nici o perceptie, nici un gand, nici macar lumea aceasta.
Tu esti aceasta constiinta, deghizata intr-o persoana.
Echivalentul zgomotului extern este zumzetul interior al gandirii. Echivalentul linistii externe este pacea interioara. Oriunde apare linistea in jurul tau ascult-o. Inseamna pur si simplu sa o remarci. Fiti atenti la ea. Ascultati si fiti atenti la aceasta liniste ce apare din aceea dimensiune a pacii interioare din voi insiva, pentru ca numai prin acel spatiu al linistii poti fi constient de pacea profunda.
Vedeti ca in momentul in care luati seama la aceasta liniste din jurul vostru, atunci nu mai puteti sa ganditi.
Cand deveniti constienti de liniste, imediat apare aceea stare de pace profunda si vie. Sunteti prezent. Ati scapat de mii de ani de conditionare umana colectiva.
Priviti la un copac, o floare, o planta. Permiteti atentiei voastre sa priveasca la ele. Vedeti cat de linistite, si cat de adanc inradacinate sunt ele in Fiinta. Lasati natura sa va invete linistea.
Cand va uitati la un copac si ii percepeti tacerea, deveniti si voi linistiti. Astfel va conectati cu el la un nivel foarte adanc. Si veti simti ca sunteti una cu acel lucru pe care il observati in interiorul vostru si prin aceasta pace totala pe care o traiti. Sa va simtiti una cu toate aceste lucruri – asta este Iubirea.

Linistea este de ajutor, dar nu aveti nevoie de ea pentru a afla pacea adanca. Chiar daca este zgomot, voi puteti fi constienti de aceasta liniste din spatele zgomotului, de acel spatiu din care zgomotul apare. Acesta este spatiul interior al constiintei pure, a constiintei despre voi insiva.
Si poti deveni constient de aceasta stare de constienta care este fundalul tuturor perceptiilor si gandurilor tale. Si devenind constienti de constiinta infinita, aceasta este aparitia linistii eterne din interiorul tau.
Orice zgomot perturbator poate fi la fel de folositor ca si linistea. Cum asta? Abandonand rezistenta voastra la zgomot, si lasandu-l sa fie ceea ce este, aceasta acceptare va duce in realitatea pacii interioare care este linistea fara margini.
Si intotdeauna cand voi acceptati in adancul vostru acest moment ca fiind ceea ce este – si nu conteaza ce forma ia el – voi sunteti atunci linistea, si sunteti chiar in pacea cereasca!
Fiti doar atenti la spatiul liber dintre doua ganduri, spartura, intinderea de liniste dintre cuvintele unei conversatii, sau dintre notele unei bucati muzicale de pian sau flaut, sau fiti atenti la pauza dintre inspiratie si expiratie.
Cand voi acordati toata atentia voastra acestor spatii goale, simtiti ca acolo exista ceva – si acel lucru este chiar constiinta fara margini. Dimensiunea lipsei de forma a constiintei pure se ridica din interiorul nostru si inlatura identificarea cu forma.
Inteligenta adevarata opereaza in liniste! Pacea este acolo unde se gaseste creativitatea si solutiile la toate problemele noastre.
Este linistea numai absenta zgomotului si a continutului? Nu, este insasi inteligenta divina – constiinta din spatele lucrurilor din care se naste fiecare forma. Si cum ar putea fi ea separata de cine sunteti voi, in esenta? Forma care credeti ca sunteti voi,vine chiar din aceasta inteligenta nelimitata si este sustinuta de ea.
Linistea este singurul lucru din lumea aceasta care nu are nici-o forma. Dar cu toate acestea, ea nu este cu adevarat un lucru,si ce este mai important, ea nu apartine lumii acesteia.
Cand va uitati la un copac sau la o fiinta umana in liniste, cine credeti ca priveste? Ceva mult mai adanc decat persoana.Constiinta fara limite, ea insasi priveste la propria ei creatie.

Miracolul vine odata cu abilitatea de a fi linistit si in pace. Doar priviti si ascultati. Nu este nevoie de nimic altceva sa faceti. Stati linistiti si doar privind si ascultand – asta activeaza imediat inteligenta non-conceptuala din interiorul vostru. Numai lasati ca aceasta liniste sa va conduca actiunile si sa se exprime in cuvinte.

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste

Ma gandesc cu placere la acele versuri care spun ca «nu trebuie sa inveti o samanta sa creasca«  Miracolul vietii se intampla indiferent daca tu accepti sau nu ca esti o parte din el. Pentru ca viata pur si simplu… este. De ce nu putem in loc sa fim in viata sa fim viata? In loc de in-dragostit, sa fii dragoste? Poate pentru ca trecem totul prin filtrul ratiunii si uitam ca nu este de fapt nevoie de ratiune pentru a ne bucura. Ratiunea ne este data pentru altceva.

Am fost invatati sa ne bucuram doar atunci cand avem un motiv bine intemeiat. De regula acel motiv e un fenomen din exteriorul nostru, nu din interior. Cu cat cautam mai multe motive in ceilalti pentru a ne bucura, cu atat ne vom simti mai dezamagiti si mai tristi cand ei ne dau «motive» de suparare.

In realitate, nu avem nevoie de factori externi (bani, confort, partenerul ideal, etc.) pentru a fi fericiti, pentru ca tot ceea ce exista deja te poate face fericit. Nu conteaza atat de mult ce se intampla in afara ta, cum conteaza atitudinea ta fata de acel lucru. Pentru ca daca ceea ce se intampla in afara ta e negativ, atunci risti sa te transformi intr-o eterna victima.

Daca azi te-ai hotarat sa fii fericit, atunci nimeni si nimic nu te poate impiedica pentru ca in tine e deja stabilit acest lucru. Daca ai luat aceasta hotarare, vei gasi bucurie si zambet in acele lucruri aparent «marunte» pe care in general oamenii le ignora pentru ca se cred prea importanti. Acele lucruri ar putea fi …albastrul cerului senin, prospetimea diminetilor de vara, o raza de soare in parul tau, un melc care vrea sa-ti taie calea, un trandafir pe marginea drumului, sunetul ploii in geamul tau, o stea cazatoare in timpul noptii, un curcubeu dupa ploaie si multe altele.

Foto: Rob Orthen

Tot ce ai de facut e sa-ti deschizi ochii pentru frumusete. Spun asta pentru ca parca am fi programati sa vedem doar raul in orice si in oricine, fete posomorate pe strada, oameni care alearga in disperare fara sa stie de ce, oameni care se inghesuie, claxoane in trafic, insulte, nemultumiri, barfa… Ciudat, nu-i asa? Cineva imi zicea ca se afla pe trotuar intr-o zi cu un trafic mare in oras, cu toata lumea agitata si cu toate astea a auzit o pasare cantand. Cati dintre noi auzim pasarile? Cati dintre noi ne oprim sa inspiram parfumul unui cires inflorit sau a unui trandafir cu roua pe petale?

Acea floare nu are nevoie ca noi sa o observam ca sa fie frumoasa, nu are nevoie de motive pentru a imprastia parfumul sau.. Tu de ce ai avea ? O pasare canta…indiferent daca o asculta sau nu cineva, ea nu are nevoie de confirmarea nimanui. Tu de ce ai nevoie de confirmarea celorlati pentru a te bucura? Acea pasare canta pentru ca asa e modul ei de a se bucura de viata. Ea nu poarta grija zilei de maine pentru ca are incredere ca acea forta care a creat-o o va hrani. Tu de ce porti grija zilei de maine?

Pasarea primeste hrana, dar asta nu inseamna ca leneveste sau ca asteapta sa-i pice din cer (desi poate uneori ii pica  ). Ea stie ca are aripi care s-o ajute sa gaseasca tot ce natura ii ofera. Oare oamenii n-au aripi? Omul e o pasare cu aripi interioare… pacat ca nu le foloseste.

Asa ca pentru a te bucura de viata e suficient sa fii. Dar a fi nu e sinonim cu a avea, chiar daca societatea de consum asta ne invata. Sa luam exemplu de la natura si sa fim iubire, sa fim viata, sa fim bucurie, sa fim compasiune si lumina pentru noi insine si pentru cei din jurul nostru. Pentru ca totul porneste din interior spre exterior si niciodata invers. Cand te-ai bucurat ultima oara fara un motiv anume?

Articol scris de Adela Moldovan

„Multumesc, iarta-ma, te iubesc…”

Mi-am pus de atatea ori intrebarea: Cum ar fi fost daca? incat acum inutilitatea ei este foarte evidenta. Si totusi inca o am in subconstient… e acolo si imi distrage atentia. Acesta pare sa fie rolul ei, acela de “ispita a trecutului”.

Poetii romantici vedeau in melancolie o sursa eterna de inspiratie, pentru ei tristetea avea ceva frumos , era “tortura” pentru suflet de care aveau nevoie. Totusi polaritatea dintre bine-rau e atat de relativa. Dar cum poti merge inainte daca privirea ta e mereu orientata inapoi? Inevitabil risti sa te lovesti brusc de ceva.

Asa mi s-a intamplat si mie. Privind foarte mult inapoi m-am lovit de “un stalp” aflat inaintea mea. Daca as fi privit inainte, acel stalp putea fi evitat. In asta se masoara loviturile vietii, acele lovituri care ne zdruncina putin cu scopul de a ne trezi si cu intrebarea: „Hei, ce crezi ca faci?”. Din pacate noi le numim incercari ale sortii nemeritate si ne consideram niste victime pentru simplul fapt ca ne simtim loviti, dar daca ne-am deschide putin ochii, am observa ca acea lovitura tot de actiunea noastra e produsa.

Se pune intrebarea: daca mi-am invatat lectia de ce continui sa privesc spre trecut? Poate ca asta presupune o alta lectie pe care trebuie sa o inveti chiar acum…Si sa nu uitam de teama, ea fiind cea care-si incearca norocul cu tine de fiecare data cand are ocazia. Cand nu-ti place ce vezi in prezent si ti-e teama de necunoscut, preferi refugiul trecutului pe care il transformi intr-o cochilie in care vrei sa stai ascuns pentru ca te simti protejat. De fapt aceasta protectie e doar o iluzie.

Foto:  Mistress’f

E nevoie sa precizez ca daca privirea ta va fi deseori indreptata spre ce a fost, mai devreme sau mai tarziu acel ceva va aparea in viata ta sub o forma mai mult sau mai putin placuta si va lovi. Cu alte cuvinte, acel ceva din trecut peste care nu poti trece va reactiona si se va materializa din nou in viata ta, doar ca de data aceasta experienta va fi chiar dureroasa.

Acelasi lucru se intampla cu iertarea. Daca nu poti ierta inseamna ca esti cu fata intoarsa spre ce a fost si e de-a dreptul imposibil sa inaintezi fara sa te lovesti. Imagineaza-te mergand printr-o padure deasa cu multi copaci si cu fata intoarsa in spate spre urmele tale. Mai devreme sau mai tarziu ori vei da cu capul de vreun copac, ori te vei zgaria foarte puternic, ori vei cadea intr-un sant pe care nu l-ai vazut. Cel mai grav e cand iti prinzi piciorul intr-o capcana pentru animale. Asa ajungem noi sa cadem in capcana vietii intinsa de problemele altora. Imagineaza-ti cum ar fi daca tu de fapt vrei sa urci pe un munte? L-ai putea urca cu ochii in jos? Unui om care are rau de inaltime i-ar fi imposibil sa urce privind in jos, deoarece mai degraba sau mai tarziu va aluneca si va cadea.

Lipsa iertarii e acea capcana de care spuneam. A nu ierta te duce la un blocaj, energia nu mai poate sa circule libera prin corp, ea cade in capcana a ceea ce a fost si genereaza chiar boala. Orice blocaj duce la degenerare. Daca nu poti sa ierti, inseamna ca esti inca ancorat in trecut, daca esti in trecut inseamna ca o mare parte din energia ta e acolo in trecut. Iti pierzi energia finantand ceva ce a fost. Si atunci nu intamplator te trezesti ca nu mai ai energie pentru cine esti tu in prezent si pentru ce vrei sa faci.

Cand vorbesc de iertare nu ma refer doar la iertarea altora, ci si la iertarea de sine. De ce uneori e mai usor sa-i iertam pe altii decat pe noi insine? In realitate nu-l poti ierta pe celalalt cu adevarat atat timp cat nu te poti ierta pe tine insuti. Daca tie nu-ti poti ierta o fapta i-o poti ierta celuilalt fara sa-l judeci? E valabil si invers. Daca tie ti-ai iertat ceva, atunci ii poti ierta si celui de langa tine care a gresit.

„Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg Universul”. Cu alte cuvinte, inainte de a cunoaste Universul, asigura-te ca te cunosti pe tine. Inainte de a-i cere Domnului iertare si iubire, verifica daca te ierti si te iubesti mai intai pe tine. Nu poti trece mai departe fara a trece intai prin tine. Nu poti ajunge la ceialalti decat prin tine. Tu esti poarta catre iubire, iertare, compasiunea, cunoastere. Tu esti poarta catre divin.

Articol scris de Adela Moldovan.