Blog Schimbare Pozitivă

Foto: Moresteve

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Autor necunoscut

Ingrijorarea este cea mai raspandita forma de sinucidere.

Scade pofta de mancare, da peste cap digestia, tulbura somnul, provoaca iritare, slabeste gandirea, deformeaza caracterul, submineaza sanatatea trupului si stimuleaza bolile.

Cand un barbat sau o femeie isi rezolva in vis problemele zilei urmatoare sau cand  orele de somn sunt petrecute revizuind toate activitatile din ziua respectivaatunci avem de-a face cu ingrijorarea, cauzata deseori de prea multa munca. Creatorul n-a avut nici o clipa intentia  ca o minte sanatoasa sa viseze despre treburile zilei.

Daca spectrul suferintei, al fricii sau al tristetii se interpune intre ochi si pagina tiparita; daca vocea interioara a unor amintiri sau presimtiri suparatoare devine atata de puternica incat amuteste vocile exterioare, persoana se afla in pericol. Trebuie sa stim ca suntem ingrijorati atunci cand in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare clipa simtim o durere surda, insistenta care se face simtita prin toate celelalte ganduri ale noastre.

Read the rest of this entry »

Foto: Nunu Bear

A dărui sau a primi?

O foarte bună metodă care te poate ajuta să te descoperi pe tine însăţi constă în a observa dacă valoarea ta se bazează pe ceea ce dăruieşti altora sau pe ceea ce primeşti. De multe ori, în loc să dăruim cu generozitate şi fără a aştepta ceva în schimb, ne târguim atunci când avem ceva de dat. Dacă te recunoşti în această descriere, înseamnă că te evaluezi după ceea ce primeşti de la alţii. Ţi-a făcut cineva un compliment? „Dumnezeule! Trebuie să fiu foarte bună de vreme ce mi-a spus asta!” Ţi-a dat cineva un cadou? „Probabil că mă iubeşte, de vreme ce-mi face cadouri!” înţelegi? Asta înseamnă să te evaluezi după ceea ce primeşti. Dar în felul acesta sufletul se îmbolnăveşte. Când aştepţi prea mult de la ceilalţi, trăieşti multe emoţii. Iar atunci sufletul tău strigă: „Ajutor!”. În loc să ne iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine, în loc să-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretenţii de la ei – asta nu este dragoste.

În fiecare zi observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi!

Nu poţi dărui decât ceea ce ai. Vei descoperi că nu mai e nevoie să faci atâtea eforturi ca să-ţi ordonezi viaţa. Lucrurile se aranjează de la sine dacă te concentrezi numai asupra valorii tale şi-ţi dăruieşti dragostea în mod necondiţionat.

Read the rest of this entry »

In viata toti trecem printre multe procese de transformare, care pot fi declansate de o persoana din jurul nostru, de o carte, de un anumit eveniment din viata noastra etc. Aceste evenimente ne forteaza sa ne adaptam la schimbare.

Ceea ce cautam noi toata viata…

… pare atat de simplu: sa fim in acord cu noi, sa ne descoperim pe noi si sa ne traim viata in acord cu valorile si convingerile noastre, adaptandu-ne comportamentul la mediul inconjurator suficient cat sa nu ne pierdem identitatea, folosindu-ne capacitatile si potentialul pe care il avem si reusind in acest fel sa ne atingem obiectivele in viata.

Sa iti dai seama cine esti, ce iti doresti si ce te face fericit este un proces destul de lung. Toti avem impresia ca stim aceste lucruri si ne dam seama, abia dupa ce le-am obtinut, ca ele nu ne aduc nicio satifactie, deci nu erau conforme cu valorile si convingerile noastre, cu noi, cei goi de ambalaje.

Sa te regasesti pe tine poate fi un proces dureros pentru ca de cele mai multe ori construim ceva pe nisipuri miscatoare. Nu reusim sa aducem in planul constientului adevaratele noastre valori, convingeri, nu ne cunoastem capacitatile si ne lasam influentati de dorintele celor din jur.

Drumul spre devenirea noastra este unul plin de hartoape dar acestea se afla in calea noastra tocmai ca sa ne provoace sa gasim in noi ceea ce altfel nu am fi cautat. In astfel de situatii afli de fapt ca tu poate dispui de niste calitati la care nici macar nu te-ai gandit, descoperi ceva ce mocnea in tine dar nu ai stiut ca exista si mai ales “ceva” care te reprezinta cu adevarat.

Pe acest drum spre devenirea noastra nu suntem nici ce am fost si nici nu am descoperit inca cu adevarat cine suntem, iar asta ne face foarte confuzi si de cele mai multe ori alegem sa nu reactionam in niciun fel, in loc sa fim proactivi si sa sapam adanc in sufletul nostru.

Foto: Stuck in Customs

Spre exemplu atunci cand dorim sa facem o schimbare profesionala ne intrebam:

• In ce tip de organizatie ne-ar placea sa lucram? Mica sau mare? Multinationala sau autohtona?

• Cautam informatii despre aceea organizatie si vizualizam cum ne-am simti noi acolo, cum ne-am adapta, ce rol am detine acolo?

• Ne gandim care sunt convingerile si valorile pe care le avem si incercam sa vedem daca sunt conforme cu ale organizatiei unde vrem sa lucram.

• Analizam potentialul nostru, aptitudinele noastre pe care le-am acumulat de-a lungul carierei si ne gandim cum am putea contribui in noua conjunctura dar si ce alte capacitati mai trebuie sa dezvoltam.

• Ne gandim cum obisnuim sa facem anumite lucruri, cum ne comportam in anumite situatii, ce ne caracterizeaza de fapt.

• Totul, sistemul nou in care intram, convingerile si valorile pe care le traim, capacitatile pe care le avem, comportamentul nostru trebuie sa se adapteze la noul mediu pentru ca noi sa ne regasim in noul loc de munca.

Oare cati dintre noi am constientizat acest proces si ne-am pus aceste intrebari inainte de schimbarea locului de munca?!

Sau daca am facut-o am facut-o artificial si dupa o vreme ne-am dat seama ca: desi am crezut ca ne place sa lucram intr-o multinationala, preferam sa lucram in companii autohtone, desi am crezut ca avem acele calitati necesare pentru noul loc de munca, descoperim ca acestea ne frustreaza si nu ne aduc nicio satisfactie, descoperim ca modul in care ne comportam noi in mod obisnuit nu se poate nici cum adapta noului mediu. Cred ca vi s-a intamplat acest lucru macar o data in viata.

Odata ce constientizezi acest proces si scoti la iveala adevaratele tale dorinte iti dai seama ca TU alegi daca pastrezi pe tine niste haine care nu te reprezinta sau dupa ce ai aflat ce e acolo in sufletul tau dezgolit de ambalaj, iti croiesti niste haine care nu numai ca iti vin bine dar care te pun in valoare si te fac sa te simti implinit.

Voi incheia cu un citat care mi-a placut enorm:

Don’t go the way life takes you, take life the way you want to go.

Articol publicat de Delia Muresan pe Empower in data de 01 Noiembrie 2008.