In urma unei discutii cu o prietena de-a mea, despre cum facem alegerile in viata, am ajuns la concluzia ca exista doua motive fundamentale care stau la baza alegerilor noastre in viata: frica si iubirea.
Si ma refer aici la orice domeniu din viata noastra: personal, relational, familial, profesional etc. De exemplu pe partea personala, din iubire eu aleg sa ma bucur neconditionat de un cadou ce mi se face, sau, de frica, ca nu sunt suficient de buna, sau nu merit, aleg sa am sentimente de vinovatie ca mi s-a facut acel cadou. Sau din iubire pentru mine aleg sa cred, sa accept cu placere si sa spun “multumesc” atunci cand mi se face un compliment. Frica mi-ar sopti “hmm, tu nu meriti complimente, tu nu areti bine…” sau “Oare ce vrea de la mine, de ce mi-a facut acel compliment pentru ca sigur nu pentru ca arat bine?!”, sau “Oare isi bate joc de mine?! Ca doar era evident ca firul 33 nu-mi statea la locul lui.” …
Foto: Verse Project
In relatiile cu ceilalti imi schimb parerea in functie de parerile altora, de frica sa nu-i supar, sau sa pierd un prieten, prin asta eu renuntand practic la propria mea personalitate si parere. Din iubire pentru mine insa, imi apar valorile, parerile si principiile de viata. Imi asum riscul ca acest lucru poate sa-i indeparteze pe unii sau pe altii de mine. In acel moment eu insa stiu ca am evoulat si sunt pregatita pentru a intalni oameni noi la acelasi nivel cu mine sau mai sus.
In familie de frica aleg sa fiu supusa, sa nu imi spun parerea, “hai sa-i fac pe plac lu’ tata sau mamei, sotului sau sotiei…” ca sa nu-i supar pe cei dragi, ca sa nu tulbur aparenta armonie existenta, ca sa nu am parte de o cearta chiar daca prin asta eu ma calc pe mine complet in picioare, imi calc armonia interioara, tac si inghit. Cu ce pret insa? Din iubire insa pentru mine, cat si pentru ceilalti membri ai familiei, imi spun parerea de cate ori este cazul, si stiu sa spun nu, atunci cand simt ca ceea ce mi se cere sa fac stiu sau simt ca ma va destabiliza interior sau ca nu este conform principiilor sau valorilor mele.
Pe partea profesionala din iubire pentru mine imi caut locul de munca in functie de pasiunea vietii mele, in functie de ceea ce-mi place foarte mult sa fac si ma entuziasmeaza. De frica insa, imi caut un loc de munca in functie de cati bani voi castiga acolo, de faptul ca am de platit facturile, neglijand vocea mea interioara care poate imi spune ca domeniul acela nu e pentru mine, vocea care imi spune “aici nu vei lucra niciodata”. Sigur ca facturile trebuie platite, dar cine a spus sa facem asta calcandu-ne idealurile si visele in picioare?! De ce sa nu castig bani facand ceea ce-mi place sa fac si ceea ce ma entuziasmeaza si ma implineste?! Ce daca cei din jurul meu imi spun sa fac ca si ei? Nu, multumesc. Nu doresc sa merg pe principiul “e ok si asa”, “in viata nu le poti avea pe toate”, “banii se obtin greu si facand mai ales ceea ce nu-ti place” etc. Suna cunoscut? Nu doresc sa am privirea stinsa, si sa simt dimineata ca nu-mi vine sa merg la serviciu. Tu asta iti doresti?
Traim intr-o societate unde majoritatea oamenilor iau decizii de frica. Rezultatul? E vizibil: oameni stresati, incruntati, agitati, insomniaci, cu ochii stinsi, nefericiti. Oameni orientati doar spre exterior, spre castigul material cu orice pret. Si ce-i mai trist, ca fac asta cu pretul vanzarii sufletului…
Si daca ma uit bine in jur, doar cei care au crezut cu adevarat in visele lor si au actionat in directia asta, au avut succes atat financiar, profesional cat si pe alte planuri. Asa ca partea buna este, ca mai exista in jurul nostru si oameni cu ochii plini de viata, stralucitori, cu zambetul pe buze, plini de energie, fericiti. Ia intreaba-i cum iau ei deciziile in viata, din frica sau din iubire?
-ro.png)
