Blog Schimbare Pozitivă

Majoritatea problemelor noastre personale si culturale izvorasc din faptul ca propriile noastre obiceiuri subconstiente sunt in mare parte invizibile pentru noi. Aceste comportamente, asa cum am aflat, au fost inregistrate fara nici o discriminare, din cuvintele si actiunile celorlalti – ei insisi programati, fara indoiala, cu multe asemenea credinte restrictive. Desi constientul incearca sa ne indrepte pasii spre indeplinirea visurilor noastre, este posibil ca, fara sa ne dam seama, programele subconstiente sa ne saboteze si sa ne impiedice sa le realizam.
Din fericire, subconstientul nu este acel abis freudian, intunecat si amenintator. Este, pur si simplu, un mecanism de inregistrare/redare, care imprima experiente de viata, pe benzile magnetice ale obiceiurilor noastre. In timp ce constientul este creativ, subconstientul ruleaza programe inregistrate anterior.
Spre deosebire de constientul care este supravegheat de o entitate, subconstientul seamana mai mult cu o masina- ceea ce inseamna ca nu exista nicio entitate constienta care sa controleze programele noastre subconstiente.
Insa, data viitoare cand veti vorbi cu voi insiva in speranta de a schimba programele subconstiente care va saboteaza, retineti urmatoarele: a folosi logica pentru a comunica cu subconstientul si a-i schimba programele are acelasi efect cu a incerca sa schimbi un program de pe o caseta, vorbind cu casetofonul. In nici unul dintre cazuri nu exista o entitate sau o componenta in mecanism care sa va raspunda.
Vestea imbucuratoare este ca programele subconstiente nu sunt fixe si imuabile. Avem capacitatea de a rescrie credintele restrictive si, in acest proces, sa preluam controlul asupra vietii noastre. 
Insa modificarea programelor necesita activarea unui proces, nu angajarea intr-un dialog unilateral si inutil cu subconstientul. In notele de final ale acestei carti, exista o serie de lucrari in care veti gasi tehnici care au dovedit ca faciliteaza procesul de rescriere a credintelor restrictive din subconstient, prin intermediul carora pierdem din puterea personala si ne autosabotam.
Odata ce intelegem ca modul in care ne-am comportat in trecut a fost dictat de functionarea invizibila a mintii subconstiente, ne oferim sansa de a ne ierta pe noi insine. Este bine de stiut ca obiceiurile noastre invizibile reprezinta programe rezultate in principal din credintele altor persoane care, la randul lor, au fost programate de altii si tot asa. Poate in loc de pacat originar, ar trebui sa spunem perceptia originara gresita.
In orice caz, nici parintii nostri si nici parintii lor nu au stiut ca actionau dupa un scenariu scris anterior. In aceasta privinta, este important de retinut faptul ca toti oamenii cu care am interactionat erau si ei antrenati in comportamente invizibile, rezultate din programe descarcate in subconstient, pe cand erau copii. Asadar, nici ei nu au stiut ce impact a avut asupra vietilor noastre participarea si contributiile lor invizibile.

Aceste informatii sunt extrem de importante in incercarea de a aduce pace intr-o lume in care majoritatea cetatenilor reactioneaza in mod inconstient la conceptii culturale gresite, perpetuate generatie de generatie, din trecut si pana acum. Din aceasta perspectiva, este de datoria noastra sa facem un pas inapoi si sa ne reconsideram conceptiile cu incarcatura emotionala, despre vina, invinovatire, victime si vinovati.

Bazandu-se pe descoperirile stiintifice referitoare la modul de functionare a mintii noastre, biologia de ultima ora ne implora sa ascultam sfatul tuturor marilor profeti: sa iertam greselile celorlalti. Suntem sclavii unor lanturi emotionale create de comportamente disfunctionale, programate de povesti din trecut. Prin iertare, aruncam lanturile si ne eliberam de vechea poveste. Atunci, si doar atunci, vom fi liberi sa ne cream un viitor pozitiv.

 Fragmente din cartea “Evolutie spontana” de  Bruce Lipton

Foto: Moresteve

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Autor necunoscut

Foto: Nunu Bear

A dărui sau a primi?

O foarte bună metodă care te poate ajuta să te descoperi pe tine însăţi constă în a observa dacă valoarea ta se bazează pe ceea ce dăruieşti altora sau pe ceea ce primeşti. De multe ori, în loc să dăruim cu generozitate şi fără a aştepta ceva în schimb, ne târguim atunci când avem ceva de dat. Dacă te recunoşti în această descriere, înseamnă că te evaluezi după ceea ce primeşti de la alţii. Ţi-a făcut cineva un compliment? „Dumnezeule! Trebuie să fiu foarte bună de vreme ce mi-a spus asta!” Ţi-a dat cineva un cadou? „Probabil că mă iubeşte, de vreme ce-mi face cadouri!” înţelegi? Asta înseamnă să te evaluezi după ceea ce primeşti. Dar în felul acesta sufletul se îmbolnăveşte. Când aştepţi prea mult de la ceilalţi, trăieşti multe emoţii. Iar atunci sufletul tău strigă: „Ajutor!”. În loc să ne iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine, în loc să-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretenţii de la ei – asta nu este dragoste.

În fiecare zi observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi!

Nu poţi dărui decât ceea ce ai. Vei descoperi că nu mai e nevoie să faci atâtea eforturi ca să-ţi ordonezi viaţa. Lucrurile se aranjează de la sine dacă te concentrezi numai asupra valorii tale şi-ţi dăruieşti dragostea în mod necondiţionat.

Read the rest of this entry »

Prezenta este cheia spre libertate, deci numai acum puteti fi liber.

Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile — toate formele de frică — sunt produse de abundenţa viitorului şi de insuficienţa trăirii prezentului. Vinovăţia, regretul, resentimentele, suferinţele, tristeţea, amărăciunea şi toate formele de lipsă a iertării sunt produse de abundenţa trecutului şi de insuficienţa prezenţei.

Cei mai mulţi oameni descoperă că le este greu să creadă în posibilitatea unei stări de conştiinţă complet eliberate de orice formă de negativism. Şi cu toate acestea, tocmai ea este starea de eliberare despre care ne vorbesc toate învăţăturile spirituale. Este promisiunea salvării, nu într-un viitor iluzoriu, ci chiar acum şi aici.

Read the rest of this entry »